Trips

Călătorind prin Maramureș – 4 locuri de neratat

June 5, 2018
Reading Time: 5 minutes

Prima oară când am călătorit în Maramureș a fost acum 5 ani (in 2013), când mi-am vizitat rudele prin alianță. Ele sunt din Baia Mare, un orașel micuț și fermecător. Dragostea pentru această zonă a înflorit rapid în sufletul meu.

Localnicii sufletiști m-au făcut să mă simt binevenită, m-au întâmpinat mereu cu zâmbetul pe buze, m-au inițiat în obiceiurile lor și m-au făcut să mă simt de-a locului.

Ritmul în acest orășel e diferit. Toate lucrurile mărunte pe care nu le observam în Iași, aici îmi atrag atenția. Îmi place în balconul de la etajul 2, să privesc teiul care se înalță măiestuos în fața mea și să aștept cuplul de turturele să vină să mănânce boabele de grâu pe care le-am lăsat pe marginea balconului. Îmi place să îmi beau cafeaua în acest mic colț de rai în timp ce vântul îmi ciufuleste părul, să citesc sau să desenez.

Cum nu am putut sta prea mult departe de Baia Mare, pe 26 mai ne-am urcat în mașina (eu și soțul meu) și am pornit spre plaiurile ardelenești. Ce frumos dispărea griul blocurilor și totul se colora în verde! Parcă și cerul era mai albastru privit din vârful munților. Șapte ore mai târziu eram la masă cu rudele noastre, obosiți dar entuziasmați, cu inima deschisă, povestind vrute și nevrute.

De această dată ne-am luat concediu o săptămână, să putem vizita pe-ndelete frumusețile locului. În acest articol vă voi povesti despre călătoria ce am făcut-o într-o zi cu soare, alături de familia mea.

Ne-am trezit de dimineață,  ne-am pregătit ceva merinde pentru drum, apa și dulciuri. Nu am uitat de crema solară (având pielea foarte albă trebuie să ma dau în fiecare zi cu cremă pentru plajă), pălărie, aparatul foto și cele necesare pentru video. Ne-am urcat în mașină și am pornit.

Prima noastră oprire a fost mănăstirea Bârsana. De la Baia Mare până la mănăstirea Bârsana am făcut aproximativ o ora și jumătate cu mașina. Nici nu îți poți imagina cât de plăcut este să îți inunzi ochii cu atâta verde! Oriunde priveam, brazi înalți se înălțau până la cer.

În satul Bârsana, complexul de clădiri al mănăstirii cu același nume formeaza un adevărat colț de rai. Aici vei găsi biserica veche de lemn din cadrul mănăstirii (parte din patrimoniul mondial UNESCO) dar și una nouă, cu o înălțime de 57 de metri, fiind una dintre cele mai înalte biserici de lemn din România.

Peisajul este unul de vis. Văzut de sus, seamănă cu un soare ce își revarsă lin razele. De jos, simți ca ești în rai. Te poți plimba câteva ore fără să simți ce repede trece timpul, printre grădinile cu trandafiri a căror mireasmă îți îndulcește starea de spirit instant. Este cu adevărat o oază de liniște, ce îți aduce pacea în suflet și în minte. Nu contează dacă ești credincios activ sau nu, sigur vei simți nevoia să mai zăbovești puțin în aceste locuri. Este ceva ce se simte, nu se descrie.

manastirea barsana

manastirea barsana

manastirea barsana

De la mănăstirea Bârsana, în maxim o ora am ajuns în Sighetu Marmației. Primul lucru scris pe lista mea “de vizitat” era Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței – o fostă închisoare transformată în muzeu. Ce este acolo…este greu de descris. Eu sincer sunt mai sensibilă de fel și au fost momente când aproape mi-au dat lacrimile fără motiv, cel puțin fără unul “real”.

Această închisoare are o energie aparte care te cuprinde de cum îi treci pragul. Parcă toate sufletele torturate sunt înca acolo și își strigă istoria. Pereții scorojiți, pătați de vreme, decorați cu poze alb-negru ne povestesc trecutul, viețile oamenilor chinuiți în acea închisoare.

Din păcate eu pur și simplu nu am putut să petrec foarte mult timp în acest muzeu. Știu că am pierdut multe informații prețioase, dar toate acele celule minuscule, poveștile celor ce au trăit acolo m-au copleșit..

Nici nu îți poți imagina ce energie este în Memorialul de la Sighet . O cameră minusculă, o celulă, fără ferestre, podea din beton. Întuneric. Doar un lanț cu cătușe în mijlocul camerei. Nimic altceva. Și totuși a fost totul. La o prima vedere nimic traumatizant, dar un fior rece te îngheață și te ține pe loc minute bune.

Dacă ai un suflet mai puternic, este un “must” să vizitezi acest loc măcar o dată în viață. Te învață multe și te aduce cu picioarele pe pământ în cel mai dur mod. Dar aceasta este realitatea, acele orori s-au întamplat și nu pot rămâne sub semnul tăcerii.

memorial sighet

memorial sighet

memorial sighet

memorial sighet

După vizita la memorial, am rămas la o terasă timp de vreo jumătate de oră, să ne ridicăm puțin moralul. La o mică distanță de memorial este un monument, un cui. Da, așa am zis, este un cui imens. Pentru că Sighetu Marmației este poziționat acolo “unde harta se agață în cui”, localnicii înzestrați cu mult umor au ridicat un monument dedicat cuiului. Nu poți să treci pe lângă el și să nu zâmbești.

sighetu marmatiei

Un alt loc pe care mi-am dorit să îl vizitez din frumoasa mea țară a fost Cimitirul Vesel. Am auzit atât de multe lucruri despre el încât era un loc subliniat cu două linii pe lista mea.

Mi-a plăcut faptul că acesta era un “alt fel de cimitir”, în această zonă oamenii tratează moartea cu nonșalanță. Pe fiecare cruce era scrisă esența din viața celui ce se odihnea acolo, totul era colorat cu nuanțe aprinse și erau chiar și ilustrații reprezentative.

Dar trecând de la o cruce la alta și citind inscripțiile m-am întristat. Tineri ce au plecat mult prea repede de lângă părinți, bărbați ce și-au părăsit familiile și s-au înălțat la cer, accidente ce au luat viața muncitorilor în doar câteva secunde.. Toate culorile din jur nu puteau îndulci aceste povești.

Pentru turiștii străini (da, erau chiar mulți – greci, spanioli, italieni și chiar chinezi) era doar un cimitir plin de culoare, cu desene pe cruci masive de lemn ce îți luau ochii. Făceau câteva poze, erau cu zâmbetul pe buze. Eventual își făceau și un selfie sau două. Și apoi treceau mai departe. Dar cei ce petreceau câteva minute să citească versurile în rime de pe crucile albastre – să citească “printre” rânduri, se întristau puțintel..

cimitirul vesel

cimitirul vesel

Obosiți, dar cu multe poze și povești de dat mai departe, ne-am urcat în mașină și am plecat spre Baia Mare.

Îmi place să îmi vizitez țara, are atât de multe de oferit, trebuie doar să fim deschiși și să acceptăm darurile ei.

For more cool stuff follow me on facebook and instagram

 

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply