O altă zi, o altă piesă de teatru, același fermecător Ateneu. Ca întotdeauna, ocup locul 4, din rândul 4. Sala zumzăie, oamenii își caută locurile și vorbesc în șoaptă. Treptat majoritatea scaunelor se ocupă. Luminile se sting ușor, liniștea domină încăperea. E întuneric. Vine momentul mult așteptat – cortina ne dezvăluie scena.
Viața e clădită din lucruri mici, ne spune citatul de pe coperta acestei cărți. Când a fost ultima oară când am fost cu adevărat mulțumiți pentru ceea ce avem? Pentru că suntem sănătoși și cea mai mare grijă a noastră este că s-a terminat pâinea sau că iar e rândul nostru să ducem gunoiul? A trecut mult timp, așa-i?
Dacă vă duceți la acest spectacol (și vă sfătuiesc să mergeți!) trebuie să vă pregătiți: veți râde până vă vor durea mușchii feței!
