Lifestyle

Băiatul care voia să-și construiască lumea – Keith Stuart

January 24, 2018
Reading Time: 3 minutes

Viața e clădită din lucruri mici, ne spune citatul de pe coperta acestei cărți. Când a fost ultima oară când am fost cu adevărat mulțumiți pentru ceea ce avem? Pentru că suntem sănătoși și cea mai mare grijă a noastră este că s-a terminat pâinea sau că iar e rândul nostru să ducem gunoiul? A trecut mult timp, așa-i?


Personajul principal al acestei cărți este Alex, un tată total dezorientat. Își iubește soția (Jody) și copilul (Sam) dar nu știe să le fie alături.

Fiul său are 8 ani și este autist. Ca toți copiii care suferă de această boală, nu poate percepe lumea așa cum o percepem noi. Totul se mișcă cu o viteză mult prea mare pentru el, face crize în care țipă, plânge și distruge tot ce ii iese în cale, nu se poate exprima ca un baiat de 8 ani, vocabularul îi este redus și nu se poate apropia de oameni, nici măcar de tatăl lui. Are o dietă specială, acceptă să mănânce doar anumite alimente preparate într-un mod anume. Nu suportă să fie luat prin surprindere, iar programul trebuie să îi fie stabilit cu câteva zile înainte. Orice abatere de la acel program se va sfârși cu o criză greu de oprit.

Înainte de a-l avea pe Sam, Jody și Alex erau un cuplu fericit. Se iubeau până la cer și înapoi, se distrau, își deschideau inima unul față de celălalt și se susțineau în orice împrejurare. După ce băiatul lor s-a născut, problemele au început să apară. Încă de mic, Sam plângea întruna, nu dormea nopțile și nu mânca decât un tip de mâncare la borcănel pentru copii mici. Avea o anumită anxietate în caracter pe care nimeni nu o putea explica.

Cei doi soți își spuneau că atunci când va mai crește puțin băiatul va fi mai bine, nu va mai plânge noaptea, ei se vor odihni mai mult si toate lucrurile vor merge pe o linie dreapta. Din pacate nu a fost asa. Pe măsură ce creștea, crizele inexplicabile erau mai vizibile, anxietatea era mai accentuată, diferențele dintre el și ceilalți copii de vârsta lui erau din ce in ce mai mari.

Când au realizat că ceva nu este în regulă cu fiul lor, Jody și Alex au început să consulte diverși medici, să îl testeze pe Sam pentru tot felul de boli. Într-un final, au primit un diagnostic: copilul lor era autist.

Din acel moment, relația dintre soți a început să se deterioreze: amândoi erau din ce în ce mai obosiți, încercau să se descurce cu crizele lui Sam, să îi pregătească mâncarea perfectă, să evite orice lucru neprevăzut care ar putea să îi declanșeze o criză (cum ar fi un cățel dornic de joacă care sare pe Sam), astfel încât toate discuțiile lor ori erau despre băiat ori se învârteau în jurul acestuia. Încet dar sigur cei doi soți s-au depărtat unul de celălalt, fiecare încercând în felul său să facă față problemelor. Alex s-a cufundat în muncă și Jody a rămas singură cu toate greutățile.

Chiar dacă cei doi încă se iubesc, între ei se ridică o barieră care pare imposibil de trecut. De aceea Jody îi cere soțului să își strângă lucrurile și să se mute temporar la un prieten, simte că au nevoie de o pauză în care el să găsească drumul înapoi către inima ei și a lui Sam.

Cu toate că i se rupe inima să își lase familia, Alex își strânge lucrurile și se mută la Dan, cel mai bun prieten al său. Acesta îi oferă o canapea pe care să doarmă oricât dorește, nu îl presează și încearcă să îl ajute cu sfaturi să își recupereze familia.

Din acest punct este prezentat declinul lui Alex: își pierde jobul, nu se poate întelege deloc cu fiul său, își surprinde soția cu un alt barbat, cu alte cuvinte, pierde tot ce are. Este cu nervii la pământ și declinul psihic este urmat și de unul fizic. Nu se mai îngrijește, refuză să mai iasă din casă, este total demoralizat.

Un singur lucru bun i se întamplă: în perioada în care refuză să părăsească locuința, descoperă jocul Minecraft,  un joc pe care îl joaca și Sam. I se alătură în joc și cei doi devin parteneri, construind fortărețe și apărându-se de zombi. În joc băiatul său este un copil normal: este inteligent, iscusit, neînfricat și priceput. Cu fiecare oră petrecută în joc, între cei doi se formează o legătură pe care nu au mai avut-o niciodată, Alex își descoperă copilul și vede lumea prin ochii lui. Învață cum să îi fie alături, cum să îl ajute să facă față lumii exterioare. Ajunge să își iubeasca băiatul așa cum nu a mai făcut-o niciodată și încet, încet, redescoperă și calea către inima soției sale.

Finalul cărții este deschis, dar nu este greu de imaginat ce a urmat. Recunosc că această carte și-a cumpărat-o soțul meu când eram într-o vacanța la Sibiu și văzând cu câtă concentrare o citește seară de seară, după ce a terminat-o i-am furat-o și am citit-o și eu. Atât pot să spun: are gusturi bune.

Lectură plăcută!

Status: O recomand!

For more cool stuff follow me on facebook and instagram

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply