Cartea lui Ocean Vuong este o carte ce atinge teme delicate precum homosexualitatea, dependența de droguri, analfabetismul, războiul, moartea, dar care sunt abordate cu un stil epistolar care este imposibil să nu îți placă. Lectura urmărește viața lui Little Dog, un imigrant din Vietnam, din copilarie și până la maturitate.
Vă propun un dialog realizat împreună cu Dragoș Preutescu (Idei și Efecte). Editura Storia Plus ne-a asigurat cărțile pentru acest dialog.
Dragoș Preutescu: Înainte să încep să citesc cartea lui Ocean Vuong, Pe pământ suntem strălucitori o clipă, mi-am permis să îmi imaginez tot felul de povești, încercând să îmi dau seama despre ce a scris autorul în cartea sa. Ce anume ne face să ne dăm seama că în această viață suntem doar o clipă? Era întrebarea ce îmi apărea constant în minte. Și sunt curios să aflu, la ce anume te-ai gândit Diana, atunci când ai citit titlul cărții? Apoi, citind cartea, găseam tot felul de mesaje în poveste care surprind minunat titlul: „să faci o prăjitură în centrul furtunii; să te hrănești pe muchia pericolului”; „ce e o țară, dacă nu o sentință pe viață?”; „la coadă, printre dulciuri și reviste, era și o tavă cu inele care-ți arată starea sufletească”; „amintirea e o alegere” etc. Viața autorului nu a fost una liniștită, chiar fiind surprins de povestea acestuia. Ce ipostază din roman ți-a rămas cel mai mult în minte?
Diana Toderaș: Când am citit titlul cărții m-am gândit că va fi o poveste în care personajul principal a avut un singur moment în care „a strălucit”, în care a adus valoare acestei lumi, o clipă în care s-a simțit cu adevărat împlinit. Multe scene mi-au rămas în minte, lipite de suflet. Mi-a plăcut extrem de mult stilul de scris al autorului, îmbracă fiecare trauma într-o mantie de tandrețe. Contrastul dintre violența scenelor și scrisul fin au contribuit la întipărirea în minte a mai multor scene. Un exemplu ar fi cel în care copilul de 5-6 ani vrea să îi facă o farsă mamei și țâșnește de după ușă și strigă „Bum”. Mama lui se sperie îngrozitor, izbucnește în plâns și își duce mâinile la piept, o frică imensă stăpânindu-i mintea. Naivitatea copilului contrastează foarte tare cu sechelele lăsate de război asupra psihicului mamei lui. Ce părere ai despre relația dintre Little Dog și Ma? Pe mine recunosc că m-a suprins.
Dragoș Preutescu: Este destul de greu să definesc în vreun fel anume relația dintre Little Dog și Ma. Pentru Little Dog este un important remediu terapeutic să încerce să își concilieze trecutul, nu doar cu mama sa, dar cu întreaga familie. De fapt, chiar el spune: „Familia mea, m-am gândit, era un peisaj arctic cufundat în sfârșit în tăcere și placiditate după o noapte sub focul artileriei” (p. 28). Reușita acestor descrieri scurte și minuțioase ale autorului, explorează universurile suferinței și ale nevoilor de a te reașeza pe tărâmul vieții lipsite de tragedii. Am identificat și o temă importantă pe care autorul o descrie: „Istoria memoriei”. Și aici vreau să te întreb, cum poți face o istorie a unei familii care a trecut prin tragedii? Ocean Vuong face și următoarea descriere față de mama sa: „Ești o mamă, Ma. Și ești și un monstru. Dar și eu sunt la fel – de aceea nu îți pot întoarce spatele” (p. 22). Mamă și monstru în același timp. Excelentă disociere și în același, timp de apropiere față de mama sa.
Diana Toderaș: Ma este o mamă bună, dar tragediile prin care a trecut în perioada războiului i-au schingiuit sufletul. Inclusiv istoria familiei este plină de durere, fiecare membru a avut multe lucruri de îndurat. Mă mir cum unii oameni, după ce trec prin experiențe îngrozitoare, mai reușesc să rămână… oameni. Indiferent cât timp trece de la perioada în care o persoană a trecut prin diverse tragedii, nu cred că își mai poate reveni. Cred că doar se transformă într-un alt om, într-un om care învață să trăiască cu amintirile dureroase, cu multe coșmaruri și temeri. Tu ce părere ai? Crezi că un om care a trecut prin anumite experiențe îngrozitoare, își poate reveni din punct de vedere psihic, emoțional?
Dragoș Preutescu: Nu e posibil să avem un răspuns la această întrebare, pentru că fiecare evaluează și înțelege foarte personal o anumită situație, sau o viață de om. Little Dog oscilează între povestea de viață a bunicii sale și cea a mamei. El știe că cele două femei au fost rănite și au suferit. Este exact cum el spune: „[…] simplul fapt de a ști că rana există nu ajută cu nimic la revelarea ei” (p. 69). El știe că cele două femei au răni sufletești imense. Cum poți interpreta o viață de om în care regăsești povești despre război, elicoptere, puști, bătrânețe, suferința din dragoste, culoarea pielii etc.? Mi-a plăcut că Little Dog a încercat să vadă dacă cele două femei sunt fericite. Scena în care acesta le întrebă dacă sunt fericite, este una importantă. Răspunsul îl oferă tot el: „- Da. Sunteți amândouă fericite, am răspuns, fără să știu nimic. Sunteți amândouă fericite, Ma. Da, am repetat”(p. 42). Este nevoie să ai mult curaj să îți întrebi bunica și mama dacă sunt fericite, mai ales când ai tot auzit povești mai puțin frumoase de la ele. Închei cu o altă idee: „Cine se va pierde în povestea pe care ne-o spunem? Cine se va pierde în noi înșine? O poveste, în definitiv, e ca o înghițire. Să deschizi gura, articulând, înseamnă să lași doar oasele, care rămân nespuse”(p. 50).
Diana Toderaș: Și mie mi-a plăcut acea scenă, în care Little Dog a încercat să vadă dacă cele două femei sunt fericite. Pentru ele probabil era suficient să se știe în siguranță, să nu mai aibă frica războiului, să nu le mai pândească moartea de după colț. Nu cred că fericirea exista din punctul lor de vedere. Cred că voiau doar să aibă un loc sigur de dormit, un loc de muncă, să trăiască liniștite. Dar pentru Little Dog siguranța nu era suficientă și este de înțeles, el nu avea atâtea sechele din cauza războiului cum aveau cele două femei, mama și bunica lui. M-a impresionat și povestea de dragoste dintre Little Dog și Trevor. Mi se pare că Little Dog, trăind cu mama și bunica sa, amândouă persoane cu multiple probleme emoționale, s-a îndrăgostit de Trevor, un băiat dezechilibrat, cu un caracter imprevizibil. Cred eu, cu toții tindem să ne îndrăgostim de persoane care „se potrivesc” în trecutul nostru, indiferent că acesta a fost bun sau rău.
Dragoș Preutescu: O dată cu Trevor, Little Dog descoperă alte nuanțe ale vieții. Identificarea cu trecutul mi se pare o adevărată temă a romanelor, mai ales cele contemporane. De multe ori rămânem ancorați în acest trecut și nu știu cât este de bine. Dar moartea lui Trevor încheie și această „identificare cu trecutul”. Îmi place mult acest pasaj, și îl las aici pentru a expune mai bine felul în care Little Dog a trăit această moarte: „În astfel de clipe, când sunt lângă tine, invidiez cuvintele pentru că reușesc ceea ce noi nu vom reuși niciodată – felul în care se pot ele comunica pe de-a-ntregul stând pe loc, prin simpla lor existență. Închipuie-ți că m-aș putea întinde lângă tine și întregul meu corp, fiecare celulă, ar radia un sens clar, unic, nu ar mai fi un scriitor cel care se lipește de tine, ci un cuvânt” (p. 175). Frumoasă suferință în acest pasaj.
Diana Toderaș: Cred că rolul lui Trevor în viața lui Little Dog a fost de a-l ajuta în procesul de vindecare. Așa suntem toți, personaje unii în viețile altora și oricât de diferiți am fi tot reușim să ne salvăm și să ne vindecăm unii pe alții. În acest proces unii sunt personaje episodice, alții rămân pe viață alături de noi. Mi-a plăcut mult această carte, stilul epistolar care te cucerește de la primele pagini și modul în care a reușit să ne transmită toate emoțiile formează un combo bun. Ocean Vuong ne învață să fim mai toleranți, să realizăm că să fii imigrant nu e ușor deloc, pornești din start cu obstacole. Mi-a plăcut și multitudinea de teme pe care autorul le-a atins, teme delicate aș zice eu – homosexualitatea, dependența de droguri, analfabetismul, războiul, moartea; din toate ai câte ceva de învățat.
Mulțumesc Dragoș Preutescu (Idei și Efecte) pentru acest dialog și editurii Storia Plus pentru această carte minunată.
Vă recomand și dialogurile următoare, realizate tot împreună cu Dragoș Preutescu:
Beigbeder și rețeta împotriva îmbătrânirii
Ochii pot aduce mai aproape adevărul și iubirea
See you next time!
-Dreamy
Facebook: https://www.facebook.com/DreamSeekLove/
Instagram: http://instagram.com/dreamseeklove/
Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCnO1hmiEnstkPmGhecaOKHg
Blog: http://dreamseeklove.com
1 Comment
[…] 3. A trăi, prin urmare, e o chestiune de timp, de moment […]