În școala generală, mă învârteam cu înălțimea pe la 1.30-1.50, deci eram un hobbit timid. Fiind atât de micuță de înălțime, mereu am fost ținta răutăților copiilor. Nici faptul că am făcut clasele 1-8 într-o școală dintr-un cartier nu foarte liniștit, nu m-a ajutat deloc. Se întâmpla des să vină țiganii să le ia telefoanele unor copii sau banii de buzunar.
Prin clasa a 6-a, părinții mei au luat cea mai bună decizie care mi-a schimbat viața total. M-au înscris la cursurile de arte marțiale. Acesta a fost cadoul de ziua mea. Îmi aduc aminte și acum, sâmbătă a fost ziua mea și duminică dimineața am mers pentru prima oară la antrenamente.
Începutul a fost greu, nu reușeam să țin pasul la încălzire, mă simțeam neîndemânatică, rămâneam fără suflu după câteva minute. Simțeam că nu sunt destul de rapidă, destul de bună la tehnică, că nu reușeam să învăț toate mișcările și să le fac să îmi fie naturale.
Am avut noroc că maestrul care m-a ajutat să trec peste toate obstacolele și complexitățile mele a fost Gelu Toma, cel mai bun mentor pe care l-am putut avea. Cu o răbdare infinită și o pricepere dusă dincolo de perfecțiune, a reușit să facă din mine un mic luptator, un sportiv de performanță. Cu ajutorul lui am câștigat locul 1 si 2 la competiții la nivel de țară, am luat și centura neagră, dar cel mai important, mi-a modelat caracterul într-un mod special. Am devenit foarte organizată, sigura pe mine în orice situație, am învățat să îmi setez țeluri și să fac tot posibilul să le îndeplinesc, ca să nu mai vorbim de faptul că am putut să țin piept oricărei persoane care se lega de mine și în acest mod problemele s-au rărit.
Mi-am îmbunătățit sănătatea: nu am mai răcit atât de des, am fost mereu plină de viață, activă, per total artele marțiale m-au făcut o persoană cu un psihic mai puternic și o minte mai liberă, dezlegată de grijile cotidiene. Te simți puternic, liber, capabil de orice, nici un obstacol nu poate sta în calea ta.
Maestrul Gelu Toma a aparut în viața mea la momentul oportun, când învățam cum funcționează lumea, m-a ajutat enorm să deosebesc binele de rău, să fiu mai bună, mai calculată, să judec situațiile cu o maturitate aparte. A adus un plus magic caracterului meu de care sunt tare mândră. Consider că modul în care te formează artele marțiale nu o pot face alte sporturi. Pentru mine, artele marțiale nu au fost un sport, au fost un stil de viață. Mi-au intrat în sânge și îmi vor rămâne bine ancorate în ființă toată viața.
Am învățat să mă autodepășesc atât fizic cât și psihic, am învățat că nimic nu este imposibil atât timp cât lupți să ajungi acolo unde vrei, am învățat să mă apar atunci cand este nevoie și să am tăria să mă abțin și să mă mențin calmă, chiar și în situațiile când știam că dacă aș acționa, aș ieși “învingătoare”.
Cele 10 principii fundamentale ale clubului mi-au călăuzit pașii pe un drum frumos. Le-am citit, le-am memorat, le-am imprimat în suflet și în personalitate. Cu ajutorul lor am înaintat pe scara umanității, mi-am întărit caracterul și mi-am dezvoltat o voință de oțel.
Nu știu cum aș fi fost dacă nu aș fi practicat artele marțiale. Nu mă pot imagina fără această magie în viața mea. Și nimic nu ar fi fost posibil dacă nu aș fi avut cel mai bun maestru din toți pe care i-am cunoscut, maestrul Gelu Toma.
Chiar dacă în acest an am întrerupt antrenamentele de arte marțiale, din cauza unor probleme medicale, modul în care și-au lăsat amprenta asupra mea nu se va șterge niciodată.
Eu recomand tuturor, dar mai ales copiilor să urmeze un curs de arte marțiale. Îi va face responsabili, le va îmbunătăți judecata, cu alte cuvinte și pe scurt: îi va face oameni buni, de nădejde.
Mai multe despre clubul în care am activat puteți citi aici.
No Comments