Trips

Dor nebun de Marea Neagră (3 zile cu soare și apă sărată)

September 21, 2018
black sea
Reading Time: 3 minutes

Știu că am cam tras chiulul în ultimul timp și nu prea am mai scris, dar pur și simplu nu am avut suficient timp să mă adun și să pun într-un articol tot ce aveam în cap.

La început de septembrie, cam într-o zi de marți înnorată, m-am hotărât că vreau la mare. De fapt soțul meu s-a hotărât, dar a fost gând în gând cu mine. Zis și făcut, am căutat repede o cazare și am stabilit că vineri după programul de muncă să plecăm direct spre Eforie Nord.

Ce mișto e acel moment când închizi laptopul, îți saluți colegii, îți pui ochelarii de soare și pleci direct spre mare! We are two crazy guys, I know.

De la Iași până în Eforie Nord nu e doar o aruncătură de băț. Am plecat pe la 5 de la muncă și am ajuns aproape de 1 noaptea la hotel. Niște produse de patiserie uitate în mașina ne-au ținut de foame că nah, n-am mai oprit pe drum să mâncăm.

Ajungem la hotel Lucas Boutique în jur de ora 1, rupți în două de oboseală, flămânzi și cu mușchii înțepeniți de la stat atâtea ore în mașină.

Acum, ce să vă spun, eu nu-s genu să fac reclama negativă din plăcere, știu că toți muncesc din greu pentru business-ul lor, dar totodată alți oameni care caută pe internet recenzii despre un anumit local/restaurant etc, merită să știe adevărul.  În cazul nostru adevărul e că am fost primiți ca naiba la acest hotel.

Ajungem la ora 1 noaptea, ne așezăm în fața recepției și dăm un “Bună seara” așa cum am fost educați. Plictisită, tipa ce lucra pe acea tură ridica, ne repezește o replică apoi ne cere numele pe care a fost rezervarea. “Super, scăpăm repede, apuc să fac și un duș înainte să mi se termine de tot bateriile”, gândeam eu. Da’ tipa avea alte planuri. Ne-a întins foile să completăm toate detaliile despre noi, despre sejur, motivul venirii, durata și alte câmpuri pe care le-am uitat. Bun, poate așa e regula, nu intri în cameră până ce nu completezi absolut toate căsuțele, indiferent de ora la care ajungi. Ne conformăm și începem scrisul. Când credeam că am scăpat, tipa ne zice că trebuie să și plătim tot sejurul iar apoi ne va da cartela de la camera. Really? Eram morți de oboseală, chiar nu putea aștepta până a doua zi dimineață? Nu plănuiam să dormim câteva ore apoi să fugim pe ascuns.  Ne multumește cu o indiferență de o simțeai până în tălpi și asta a fost tot.

Fără “Bine ați venit”, “Noapte bună” sau alte lucruri drăguțe. Nici în acea seară, nici în zilele următoare. Treceam pe lângă recepție în fiecare dimineață și nu am auzit nici un “Bună dimineața”. Eu din politețe evident că salutam de fiecare dată când întâlneam personalul.

În ziua plecării, interacțiunea a fost la fel de rece. Am predat cardul și m-au expediat cu un “Mersi”. Ok, dar ce s-a întâmplat cu “Drum bun, vă mai așteptăm”/”Sper că a fost totul ok”/”La revedere”?!?! Stăteam în fața recepției stupefiată ca am fost expediată atât de urât. Le-am urat o zi bună și am plecat.

Sincer aceasta a fost cea mai proastă locație pe care am nimerit-o în acest an. Nu din cauza hotelului în sine, acesta a fost foarte curat, elegant, locația super, toate bune și frumoase. Dar personalul lasă de dorit. Fetele de la recepție erau plictisite, fără bun simț.

Dar lăsând la o parte problema cu personalul hotelului, mini vacanța a fost chiar reușită. Stațiunea era aglomerată, mai aglomerată decât mă așteptam să o găsesc în luna septembrie. Vremea bună, apa din mare caldă, perfectă pentru înot. Am profitat de soare și ne-am încarcat cu vitamina D. Seara însă a fost destul de răcoare, nu prea erau bune plimbările fără un hanorac peste tricou.

black sea soare

Per total ne-a prins tare bine această mini vacanță și sigur vom mai repeta figura, dar data viitoare undeva mai aproape de Iași.

For more cool stuff follow me on facebook and instagram

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply