Browsing Tag

constructia unei case

Lifestyle

Din trecut până în prezent

October 21, 2019
Reading Time: 5 minutes

Suntem în secolul 21, un secol al vitezei, al tehnologiei, un secol în care toate lucrurile sunt pe repede-înainte, în care totul este automatizat atât de bine încât nu reușim să ne imaginăm cum era viața înainte de tehnologie.

Zilele trecute bunicii mei din Bacău au început renovarea casei bătrânești. Locuința era într-o stare destul de precară și s-au gândit că acum este momentul potrivit să o întărească, deoarece toți copiii lor erau în oraș și îi puteau ajuta. Mi-am luat și eu o săptămână de concediu de la serviciu și m-am dus în Bacău, să le dau o mână de ajutor pe unde pot.

Când am ajuns în curtea casei, am realizat cât de mare era lucrarea de renovare. Zeci de materiale erau stivuite frumos, saci de ciment și glet, țigle metalice, cutii cu gresie și faianță, pavaje pentru spațiul exterior, găleți de var, țevi metalice și multe alte materiale ale căror nume nu îl știu.

O dubă încărcată cu plasă sudată aștepta la poartă să fie descărcată. M-am strecurat pe lânga ea și am mers în casă. Era o agitație fantastică, muncitorii umblau ca albinuțele într-un stup, fiecare cu un task bine stabilit.

Bunicii m-au intampinat, ca de fiecare data, cu multe bunatati. Placinte cu mere, cozonaci, bors de gaina, roșii și ardei iuți direct din grădină, ah ce foame îmi era! M-am asezat la masa intr-un colt de casa cu ei si am inceput sa mananc.

-Bunicule, când ați construit această casă?

-Ah draga mea, această casă am construit-o pentru bunica ta, atunci când ne-am căsătorit. I-am promis un cămin, o casă mare și ea mi-a promis copii frumoși, spune bunicul zâmbind, privind undeva în trecut.

-Ai construit-o tu singur? De unde ai luat materiale, oameni să te ajute?

-Am construit-o împreună cu frații mei, toată lumea a pus umarul la treabă, așa era tradiția. Când un frate se căsătorea, toți ceilalți mergeam și îl ajutam să își construiască o casă pentru noua lui familie. Așa a fost construită și această casă. Inițial am construit doar câteva încăperi, și pe măsură ce se mai năștea un copil, mai adăugam o anexă. Înainte era tare greu să construiești o casă. Se bătea câte un stâlp de lemn în colțurile viitoarei case, stâlpi obținut de cele mai multe ori prin negoț cu vecinii. Mergeai din poartă în poartă și vedeai cine tăia un copac din gospodărie și atunci te ofereai să îi dai găini, ouă, lapte și să îți dea ție lemnul. Bun, să revenim la construcția casei. Între stâlpii de lemn se puneau lețuri de lemn, în set dublu, care trebuia să fie peretele interior și exterior al casei. Spațiul dintre aceste lețuri se umplea cu pământ ud sau lut amestecat cu paie. Combinația era ușor de făcut, “materialele” le aveai chiar sub ochii tăi în curte. După ce se umplea cu lut cu paie, se netezea cu mâna și se băteau cuie și sârmă. După ce totul se usca bine bine, se încărcau pereții cu mortar (nisip+ciment+var). Cine avea spirit creativ, sau cui îi plăcea să aibă o gospodărie îngrijită, punea pe pereți și câte un brâu decorativ din ciment. Pereții de obicei erau colorați în culori vii, mențineau tânăr spiritul familiei. Tavanul era făcut tot din lețuri cu lut cu paie. Podul era lăsat liber și acolo puneam deseori la uscat cereale, nuci sau struguri. Casa la final era acoperită cu șindrilă. Era tare greu să obții materialele… Varul de exemplu îl luăm de la negustorii de prin alte sate. În anumite perioade ale anului veneau cu căruțele și dădeau bulgări mari de var nestins la schimb pe sticle, pene sau găini. Noi luam bulgării de var, săpam o groapă mare în curte și îi puneam acolo cu apa. Așa obțineam varul stins. Când aveam nevoie, luam și foloseam var din acea groapă. Când nu găseam materialele la vecini sau la negustori, mergeam la magazinul mixt al satului numit Cooperativa. Acolo umpleam căruța cu ce ne trebuia și veneam agale înapoi spre casă.

Ochii bunicului priveau undeva în trecut, în timp ce bunica îl tinea de mână pe sub masă și zâmbea ștrengărește. Cât de greu era în trecut să construiești o casă…

-Acum totul e simplu, spune bunicul. Intri pe internet, cum am făcut noi și îți alegi toate materialele dorite. Poți vedea chiar și părerile altor oameni în cazul în care nu ești hotărât ce să iei. Pe vremuri te îndrumau părinții și poate vreun frate mai mare..nu aveai de unde să vezi ce spun sute de oameni despre o tehnică anume.. Știi ce spun cei de la care am luat materialele? “Vindem ieftin!” Și au mare dreptate, am găsit niște prețuri de iți vine să scuipi în sân, așa norocoși am fost. I-am spus și lu’ nea Ionel din deal de oferte, și el vrea să își renoveze bucătăria, tare stă să cadă tavanu peste ei acolo.

-Hai bărbate, lasa-o pe fata asta să mănânce, o amețești cu poveștile tale. Hai mai bine la muncitori să vedem cum se descurcă, nu vreau Doamne ferește să greșească vreo unu și să pună ceva strâmb pe acolo.

Se ridică bunica, îl ia de braț pe bunicul și îl trage dupa ea afară. Eu rămân la masă să îmi termin mâncarea, zâmbind. Ce frumos au îmbătrânit bunicii mei, cum a rămas dragostea lor vie și plină de înțelepciune. Au trecut anii peste ei, dar sufletul le-a rămas în acel timp în care își construiau prima lor căsuță. Mai bine zis, căminul lor.

Dacă ești și tu în procesul de construcție sau renovare al casei, îți dau un sfat: folosește-te de ce ne oferă secolul 21, de tehnologia care ne face viața atât de ușoară, dar nu uita să iubești ca pe vremuri: sincer și pur, ca atunci când tehnologia nu exista.

Love is like the wind, you can’t see it but you can feel it. 

Nicholas Sparks, A Walk to Remember

*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Vindem-ieftin.ro.

**Fotografiile din articol au fost preluate de pe SuperBlog și Unsplash.

Lifestyle

Construcția unui vis

October 19, 2019
Reading Time: 8 minutes

Un înțelept mi-a zis odată: “Dacă vezi un om mergând pe stradă și vorbind singur, sunt două variante: ori e nebun, ori își construiește o casă”. Pe moment mi s-a părut doar o glumă bună și cam atât. Well, acum înțeleg și esența acelei glumițe.

Pentru că un apartament ni se părea că nu se potrivește stilului nostru de viață, hobby-urilor noastre, eu și soțul meu am hotărât să ne luăm o parcelă de teren, să ne facem căsuța visurilor noastre. Sunt sigură că fiecare om are acest vis, să își construiască o casă mare, cu multe camere, multe spații de depozitare, cu un living imens, perfect pentru petreceri sau pentru mesele în familie, cu acel colț în care bradul de Crăciun să vegheze și cu magnificul șemineu care completează atmosfera. Și noi avem acest vis. Case cu etaj, case cu mansardă, case doar cu parter, atâtea opțiuni, dar atât de puține cunoștințe. În acest articol o să vă povestesc cum am ajuns pe site-ul https://www.aia-proiect.ro/ și cum mi-am construit casa visurilor mele.

Acum vreo două luni, am găsit o parcelă de teren la periferia orașului, într-o zonă înconjurată de pădure, o zonă în care omul nu și-a lăsat amprenta așa puternic. Știam ce vrem, aveam în minte imaginea căsuței în stil californian, cu acoperiș într-o apă, drept, cu un stil modern și tineresc. Ne-am uitat mult pe pinterest, am văzut zeci de modele, atât de exterior cât și de interior. Căutăm pe google case cu etaj și salvăm toate pozele care considerăm noi că ni se potrivesc. Dupa câteva săptămani de research, eram pregătiți să demarăm.

Am căutat un arhitect, ieftin evident, pentru că în acel moment consideram că mai bine salvam banii pentru construcția efectivă. Noi oricum știam ce voiam, știam cum trebuie să arate, câte spații să aibă casa, știam tot. Doi tineri de 25 de ani și-o șchioapă, cu multe vise și idei, dar cu un buget micuț.

Am găsit destul de repede un arhitect care să ne faca proiectul casei visurilor noastre. Într-o după amiază ploioasă de primăvară, ne-am întalnit cu el, pentru a-i explica ce ne dorim. Am mers la el înarmati cu zeci de foi și poze scoase la imprimantă.

Și povestea a început. Pentru parter, aveam nevoie de un living de 40 mp, un dinning room de vreo 20mp, o bucătărie cât livingul, două camere, și o baie. O cămară, o cameră tehnică și încă una pentru unelte. La etaj, spațiile erau și mai mari. Aveam nevoie de un apartament matrimonial format dintr-o cameră de 20mp, dressing, baie, balcon, acestea formând un total cam de 40 și ceva de metri pătrați. Tot la etaj am proiectat două camere pentru viitori copii, o cameră pentru oaspeți, un birou pentru soțul meu și încă două băi. Și asta nu e tot. La mansardă, am pus o cameră și biroul meu, creat pentru hobby-urile mele, cu spații speciale pentru pictură, pentru orgă, etc.

O nimica toată. Ne-a ieșit o casă imensă, cu amprenta la sol de 160 metri pătrați. La etaj, suprafața era și mai mare, deci era o casă cu o formă ciudățică. Arhitectul foarte fericit, a zis că e de acord cu planurile noastre, că va ieși o casă mare și frumoasă. I-am explicat și despre faptul că bugetul nostru nu este extrem de mare, că am avea la dispoziție doar 50.000 de euro. A zis că nu va fi o problemă, că se va rezolva.

Ne-a creat contractul pentru proiectul casei, ni l-a dat acasă, să îl citim de mai multe ori și am stabilit să ne vedem peste o săptămână să i-l aducem semnat și să începem treaba.

Am ieșit din biroul acestuia, afară cerul încă plângea. Un vânt rece nu lasă iarna să plece, o ținea de mânecă. Eram fericită, dar cumva nu era o fericire senină, venită din inimă. Simțeam că ceva nu era în regulă, ceva nu suna bine. Am mers cu soțul meu, la o cafenea cozy, liniștită, ne-am luat câte o prăjitură și o cafea și am început să discutăm despre experiența avută.

Și el simțea că ceva nu este așa cum ar trebui să fie. Arhitectul nu ne-a contrazis nici o secundă, părea foarte fericit că noi am venit cu toate “temele” făcute și el doar le executa. Oare chiar atât de bine ne pricepeam noi? Sau era ceva la mijloc? Ne vom încadra în bugetul pentru construcția casei? Foarte multe întrebări la care nu ne putea răspunde nimeni…

Am hotărât să discutăm și cu nașii de cununie, ei au trecut prin experiența construcției unei case acum vreo 5 ani, deci sigur au mai multe informații ca noi.

Sfaturile nașilor

Peste două zile, am mers la ei cu o pizza mare și cu toate foile noastre, contractul de la arhitect, cu toate visele pregătite pentru a fi spuse.

Am luat de la capat aceeași poveste pe care i-am spus-o și arhitectului, ce ne dorim de la căsuța visurilor noastre, cum ne dorim să fie, le-am povestit despre buget și despre experiența pe care am avut-o la arhitect. Am mărturisit faptul că amândoi simțeam că ceva nu este în regulă, că o piesa din puzzle este așezată invers, dar nu întelegem de ce avem acest feeling.

Nașa zâmbea, nașul la fel.

-Ați făcut foarte bine că ați venit la noi înainte să semnați acel contract, spuse nașul lăsând pizza deoparte. Ați fi făcut o mare greșeală. Să vă explic de ce. Proiectul casei este cel mai important pas pe care îl faceți în construcția unei case. El este prima cărămidă dintr-un turn imens de cărămizi. Dacă proiectul nu este bun, casa visurilor voastre se poate transforma într-o casă de coșmar. Prima greșeală pe care o fac extrem de mulți oameni și pe care eram să o facem și noi, dar la fel ca voi, am primit ajutor în momentul perfect, este că se alege un arhitect după preț. Toți vor un proiect cât mai ieftin, un arhitect ieftin, ca să salveze banii pentru construcție. Păi dacă tu în acel turn de cărămizi, prima cărămida o pui fisurată, ce se va întampla cu turnul tău? Se va dărâma. Arhitectul pe care îl alegeți trebuie să fie un om sincer, o persoană care dorește să vă ajute să vă construiți un vis, nu doar să aibă un proiect în progres. Trebuie să fie onest și să vă ofere sfaturi atunci când ceea ce vă doriți nu este optim, sau nu se încadrează în bugetul pe care îl aveți pentru finalizarea casei. Trebuie să fie implicat și să vă creeze un proiect pentru o casă care va fi exact pentru stilul vostru de viață. Nu întotdeauna ce ne dorim este ceea ce avem nevoie. De aceea, în anumite momente trebuie să intervină arhitectul și să vă ghideze, să vă expună consecințele dorințelor voastre, părtile bune dar și cele mai puțin bune, să fiți pregătiti să locuiți în acea casă.

Începusem să înțeleg din ce în ce mai bine ce lipsea din colaborarea noastră cu arhitectul… Nașul a continuat:

-Acum, eu voi fi sincer cu voi. Proiectul vostru are multe puncte negative, dacă le pot numi așa. Nu sunt expert dar îmi dau seama că acea casă nu se va încadra în bugetul vostru și probabil veți rămâne fără bani în momentul când o veți avea la roșu. Ceea ce înseamnă că o veți termina muult mult mai târziu decât vă doriți, asta în condițiile în care faceți credite la bancă, o situație deloc de dorit. Toate acele camere, nu vă sunt necesare. Sunteți doar voi doi, musafiri aveți destul de rar, copii ați spus că vă doriți doar doi. Pentru ce atâtea camere, atâtea băi? Cât despre birouri/spații pentru hobby-uri, vouă vă place să fiți mereu unul în compania celuilalt, chiar și atunci când vă practicați hobby-urile. Cum credeți ca veți folosi două birouri diferite? Acestea sunt doar câteva probleme pe care le-am observat eu din prima, cunoscându-vă pe voi. Dar un arhitect bun va găsi probabil chiar și mai multe probleme ca mine. Vă dau un sfat: aruncați un ochi pe site-ul celor de la AIA Proiect și discutați cu un proiectant de la ei. Eu am făcut mult research când am construit această casă și la ei am găsit cel mai bun feedback. Stabiliți o întâlnire cu proiectantul, dar nu vă duceți cu zecile de foi la voi, mergeți cu sufletul pregătit și visele la îndemână. Explicați-i arhitectului cum vă doriți să folosiți acea casă, cum vă va completa ea viața. Lăsați-i frâu liber și veți vedea că vă va construi casa perfectă.

Ne-am terminat pizza, destul de gânditori, dar mai liniștiți. Știam ce aveam de făcut. Ziua următoare am sunat la arhitectul găsit de noi, am anulat colaborarea, niciodată nu este frumos să lași un om cu ochii ân soare. Indiferent dacă vei continua sau nu o colaborare, este bine să fii sincer și să anunți ce decizii iei.

E timpul să ne corectăm greșeala

După ce am anulat colaborarea cu primul arhitect, am sunat la cei de la AIA Proiect. Am stabilit o întâlnire în aceeași zi cu un proiectant de la ei și ne-am dus pregătiți să fim mai mult ascultători și mai puțin impulsivi.

I-am spus aceeași poveste pe care am spus-o și primului arhitect, dar acum situația a fost diferită. Domnul P, proiectantul de la AIA Proiect, ne-a ascultat atent dar după ne-a expus părțile negative ale dorințelor noastre. Acea casă, nu s-ar fi încadrat în 50.000 de euro. Era mult prea mare pentru noi, suprafețele fiecărui spațiu erau exagerate. Din această cauză, încălzirea pe timp de iarnă ne-ar fi costat enorm, nu era deloc eficientă din punct de vedere termic. Curățenia unui astfel de spațiu ne-ar fi luat foarte mult timp, ar fi fost o casă greu de îngrijit. Ar fi trebuit să mobilăm camere pe care probabil le-am fi folosit maxim o dată pe an pentru musafiri, camere care trebuiau încălzite indiferent dacă erau locuite sau nu, care trebuiau curățate și care blocau o sumă de bani cu mobila care era în ele. În timp ce ne povestea, arhitectul era senin și devotat planului nostru, puteai obseva foarte ușor că își dorea să ne creeze casa visurilor noastre. Ne-a promis că ne va crea un plan care să ni se potrivească și pe care sa îl discutăm în ședința următoare.

“Yesterday I was clever, so I changed the world. Today I am wise, so I am changing myself.

Rumi

După câteva iterații, în care am primit sfaturi la fiecare pas, am reușit împreună cu arhitectul să obținem planul casei perfecte, o casă eficientă din punct de vedere termic, o casă ușor de curățat, în care fiecare spațiu este folosit. Am primit sfaturi pentru încălzirea casei și am ales un sistem de încălzire în pardoseală. Deoarece am vrut să fim friendly cu natura, arhitectul a propus panouri solare. A avut câte o soluție la fiecare problemă ridicată de noi.

În prezent, proiectul este finalizat și de luna viitoare vom începe săpăturile pentru fundație!

Dacă și voi sunteți în procesul de construcție al unei case, nu repetați greșelile noastre. Nu alegeți un arhitect după preț, deoarece puteți strica un vis frumos. Alegeți un arhitect cu care puteți face o echipă, care vă oferă sinceritate și suport, care vă corectează atunci când nu sunteți pe drumul cel bun.

Money often costs too much.

Spor în construcția propriului vis!

*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor AIA Proiect.

**Fotografiile din articol au fost preluate de pe SuperBlog.

***Situatiile prezentate in acest articol sunt reale, mai putin colaborarea mea cu AIA Proiect. O cunostinta a colaborat cu AIA Proiect si eu m-am inspirat din experienta ei pentru acest articol.