Istoria mea cu acneea e veche, nu am fost înzestrată de la mama natură cu un ten curat, așa cum sunt alte fete. Am avut mult de lucru cu tenul meu până să ajung să am pielea de acum – și nici acum nu este perfectă.
În adolescență mi-au apărut primele semne de acnee. Pe atunci nu aveam răbdare și când îmi apărea un coș stăteam pe el până îmi iritam tot obrazul. Zona se inflama și după ce reușeam să elimin acel coș, îmi rămânea un semn imens care îmi trecea în câteva luni. Și evident, scăpam de un coș dar îmi apăreau alte două în zonă. Și chinul continua. Cred că știți despre ce vorbesc dacă aveți acest gen de probleme :).
În acea perioadă nu mă machiam (am început să folosesc creionul pentru ochi prin liceu, destul de târziu), dar nici nu îmi îngrijeam tenul. Mă spălam pe față dimineața și seara, cu apă și cam atât.
Când am văzut că fruntea îmi era ca după război, m-am hotărât să îmi fac breton, să ascund privirilor toate acele semne. Știu, a fost cea mai proastă decizie, am creat un mediu și mai bun pentru dezvoltarea bacteriilor și prin urmare pentru înmulțirea coșurilor.
Mă plângeam mamei că nu știu ce să mai fac, mă simțeam complexată de toate acele semne de pe fața mea. Atunci mama a luat decizia să mergem la medicul de familie, să ne îndrume el. Să nu uităm că asta se întâmpla acum muuulți ani. Par eu mică de vârstă, dar nu sunt, am trecut de mult de vârsta adolescenței.
Doctorul de familie, un nene cu intenții bune, mi-a dat tot felul de alifii și de substanțe cu antibiotic, ca să “ucidă” acneea. A reușit să ucidă jumatate din acnee (doar temporar) și întreaga mea piele. Pielea mi-a devenit foarte sensibilă, inclusiv la atingere, am căpătat o roșeață de care am scăpat foarte greu, și afurisita de acnee tot se înmulțea. Acum nici măcar nu mai puteam să mă ating de coșuri, pielea reacționa prea violent.
Acest lucru nu mă afecta doar din punct de vedere fizic, ci și psihic. Și așa eram timidă, dar din cauza acneei am devenit de-a dreptul introvertită, nu voiam să socializez sau să mă alătur grupurilor de oameni. Eram foarte complexată.
Mama a observat acest lucru și a început să vorbească cu alte colege de serviciu, cum să abordeze situația. Și într-o buna zi cu soare, a zis să mergem să vorbim cu fetele de la farmacia Sensiblu. Până atunci nu intrasem niciodată în aceste farmacii, le consideram ridicol de scumpe și credeam că decât să folosesc cremele lor hidratante mai bine folosesc crema de mușețel. Dar mama a zis că fetele de acolo au pregătire în acest domeniu și ne pot ajuta. I-am dat o șansă, voiam neapărat să scap de acnee.
Am mers la farmacia Sensiblu din cartier și o fată ne-a întâmpinat. Ne-a întrebat ce problemă avem și i-am povestit de acnee, dar și de tratamentele anterioare. În urma discuțiilor cu acea fata am aflat că tenul meu este uscat, dar gras în zona T și pielea îmi este foarte sensibilă, deci trebuie să folosesc produse atent alese. Ne-a făcut o schemă pe care o folosesc și în ziua de azi când am probleme cu tenul. Din acel moment ritualul meu de seară și de dimineață, s-a schimbat. Să vă zic întâi cum am scăpat atunci de acea mare problemă.
În primul rand, a trebuit să folosesc o soluție micelară pentru curățarea tenului.
Această soluție o foloseam dimineața și seara. După ce curățam tenul de impurități (o foloseam chiar dacă nu mă machiam), foloseam apa termală.
O pulverizam pe față și o lăsam să se usuce singură. Uneori foloseam și gelul de curățare (înainte de apa termală).
După apa termală, foloseam crema pe care eu o consider magică și pe care am recomandat-o multor prieteni (și da, au scapat și ei de acnee), Effaclar Duo.
Aplicam această cremă doar pe zonele afectate, pentru că usucă puțin pielea. De aceea uneori foloseam și crema hidratantă.
Recunosc, am lăsat o suma mare la Sensiblu, în acea perioadă mi se părea că am dat o mică avere pe o iluzie, nu credeam că voi scapă vreodată de coșuri. Dar m-am ținut de treabă.
Am urmat această schemă mai multe săptămâni la rând și tenul meu se curăța de la o zi la alta, efectele erau vizibile. Eram absolut fascinantă. Ritualul era atât de simplu, față de ce îmi recomandase medicul de familie și efectele erau fantastice! Când am scăpat de coșuri și am rămas cu o mulțime de semne, am început să folosesc o cremă reparatoare.
Încă un lucru pe care l-am schimbat: am avut un prosopel pe care îl foloseam doar eu și doar pentru față. Mama avea grijă să îl spele la cât mai multe grade și să fie schimbat regulat. La fel și cu fețele de pernă ;).
Din acea perioadă nu lipsește niciodată din casa mea produsele de la La Roche-Posay. Și nu, nu este un articol sponsorizat. Pur și simplu ador aceste produse și le folosesc regulat. Am încredere în ele, la mine au avut un efect fantastic și vreau să vă ajut și pe voi. Acneea nu afectează doar tenul, ci zdruncină bine de tot și încrederea în tine. Acum nu mai am toată gama de la ei, folosesc în principal Effaclar Duo și Cicaplast, restul produselor le iau de la alte branduri (o să vă povestesc într-o altă postare ritualul actual de skin care).
După ce mi-am revenit cu tenul, am prins încredere în mine, am devenit sociabilă, am căpătat acele skilluri pe care colegii mei le aveau de mult.
În liceu, când am început să mă machiez, am învățat încă de la început cât de important este să te demachiezi absolut în fiecare seară. Dar și mai mult de atât, cât de important este să nu porți machiaj ieftin sau în exces. Toate aceste lucruri dăunează tenului. În plus, fiecare fată este frumoasă în felul ei, prioritar este să descoperi acea frumusețe în tine, să înveți să te iubești așa cum ești. Dar asta este altă poveste, pentru altă dată :).
Cum spuneam, în liceu am început să mă machiez, dar am purtat mereu un makeup cât mai lejer. Puțin BB Cream, un creion pentru ochi, rimel și o pudră, deoarece înca aveam (și am) tenul destul de gras. Dar regula de bază era ca în fiecare seară să mă demachiez. Din adolescența și până acum, cred că de maxim 10 ori nu m-am demachiat deoarece eram prea obosită și am adormit și îmbrăcată :)). Cu produsele potrivite, nu îți ia mai mult de 10 minute să te demachiezi. Dar contează atât de mult pentru tenul tău acest proces!
Acum v-ați prins cum stă treaba cu produsele, cu ritualurile, dar să știți că mai este un factor important în a avea un ten cât mai frumos: nutriția! Contează să mănânci cât mai sănătos și să bei cât mai multă apă pe zi. Evident că în adolescență nu am respectat nici măcar o zi această regulă :)) dar acum sunt conștientă și responsabilă și încerc să nu uit de acești factori :).
Cam aceasta a fost lupta mea cu doamne Acnee, o luptă pe care nici acum nu am câștigat-o definitiv, pentru că în funcție de vreme, umiditate, etc tot îmi mai apare câte un afurisit de coș :)). V-am lasăt poze cu toate produsele pe care eu le-am folosit (da, toate sunt de la La Roche-Posay, un brand în care am 100% încredere și dacă vreți să mergeți la sigur, vă sfătuiesc să îl alegeți), v-am povestit despre lupta mea, acum aveți toate armele. La război cu voi! ♥
