Doamne sau domnișoare, fetițe sau chiar mogâldețe mici, bărbați sau tineri, toți sunt atrași de o bijuterie frumoasă. Gama e largă, bijuterii finuțe, pentru mâini micuțe, sau opulente pentru o încheietură de bărbat, colorate sau cu multe detalii atent lucrate, elegante și sofisticate, toate sunt deosebite în ochii purtătorului.
Jewelry has the power to be this one little thing that can make you feel unique.
Jenny Kwon
Bijuteriile poartă o poveste, sunt legate printr-un fir invizibil de un moment din trecut, de un eveniment sau de o persoană. Leagă suflete și destine, magia prinzând aripi în momentul în care sunt purtate.
Every piece of jewelry tells a story.
Gem Hunt
Inelul de logodnă, ce ține strâns în brațe inelarul mâinii mele stângi, îmi amintește de momentul în care soțul meu s-a așezat în genunchi și mi-a pus întrebarea magică, dacă vreau să ne trăim tot restul vieții unul în compania celuilalt. Acea privire din ochii lui, zâmbetul și trandafirul din obraji, vocea emoționată și ușor bâlbâită, toate aceste detalii mi-au rămas atât de vii în minte!
Verigheta care ne-a unit destinele în fața lui Dumnezeu, care ne-a făcut sfantă legătura dintre noi, are loc fix deasupra inelului de logodnă.
Lănțișorul de la gât, pe care l-am primit la naștere drept cadou sfințit din partea părinților, simt că mă ferește de orice gând negativ. Părintii mi-au oferit acest dar din dorința de a fi protejată de lucrurile de care ei nu mă pot apăra.
Cercelușii cu fundiță pe care i-am primit în acea zi frumoasă de vară de la nașa mea, chiar înainte de căsătorie, îi port în fiecare zi. Chiar și după 3 ani de când i-am primit încă primesc complimente despre ei.
Nu port multe bijuterii, dar cele pe care le port sunt speciale pentru mine. Ocupă nu doar o parte din corpul meu ci și o parte din suflet.
În curând vine ziua mamei mele, mai exact în doua săptămâni. M-am tot gândit ce să îi iau, ceva nou, să o surprind. Am vrut să îi iau o pereche de cercei handmade, dar mi-am dat seama că în prezent poartă cerceii primiți cadou de la tatăl meu când s-au cunoscut, nu aș vrea să îi înlocuiască.
Apoi m-am gândit să îi iau o brățară din argint cu ametist verde, dar când a purtat mama ultima oară brățări? Nici nu îmi amintesc, dar am reținut că mereu spunea că dacă poartă zorzonele la mână o deranjează când lucrează la calculator.
Am meditat puțin. Care sunt calitățile mamei mele? Este o persoană iubitoare, puternică și devotată familiei, săritoare și mereu gata să ajute pe oricine din jurul ei. Și cel mai important, mama ne-a ținut mereu pe toți uniți, indiferent de probleme, de locul în care ne aflam sau de timp. Iubirea ei depășea granițele temporale și reușea să ne lege între noi cu un fir invizibil de dragoste.
M-am hotărât ce îi voi lua cadou mamei mele: un năsturel mic, de aur, perfect de pus pe lănțișorul de la gât. Pentru că asemeni unui nasture, la fel ține și mama unită familia.
Care este bijuteria ta preferată, care te face să te simți specială, care te leagă de momente importante din viața ta? 🙂
*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Venda Jewelry.
**Fotografiile din articol au fost preluate de pe Unsplash.
Suntem în secolul 21, un secol al vitezei, al tehnologiei, un secol în care toate lucrurile sunt pe repede-înainte, în care totul este automatizat atât de bine încât nu reușim să ne imaginăm cum era viața înainte de tehnologie.
Zilele trecute bunicii mei din Bacău au început renovarea casei bătrânești. Locuința era într-o stare destul de precară și s-au gândit că acum este momentul potrivit să o întărească, deoarece toți copiii lor erau în oraș și îi puteau ajuta. Mi-am luat și eu o săptămână de concediu de la serviciu și m-am dus în Bacău, să le dau o mână de ajutor pe unde pot.
Când am ajuns în curtea casei, am realizat cât de mare era lucrarea de renovare. Zeci de materiale erau stivuite frumos, saci de ciment și glet, țigle metalice, cutii cu gresie și faianță, pavaje pentru spațiul exterior, găleți de var, țevi metalice și multe alte materiale ale căror nume nu îl știu.
O dubă încărcată cu plasă sudată aștepta la poartă să fie descărcată. M-am strecurat pe lânga ea și am mers în casă. Era o agitație fantastică, muncitorii umblau ca albinuțele într-un stup, fiecare cu un task bine stabilit.
Bunicii m-au intampinat, ca de fiecare data, cu multe bunatati. Placinte cu mere, cozonaci, bors de gaina, roșii și ardei iuți direct din grădină, ah ce foame îmi era! M-am asezat la masa intr-un colt de casa cu ei si am inceput sa mananc.
-Bunicule, când ați construit această casă?
-Ah draga mea, această casă am construit-o pentru bunica ta, atunci când ne-am căsătorit. I-am promis un cămin, o casă mare și ea mi-a promis copii frumoși, spune bunicul zâmbind, privind undeva în trecut.
-Ai construit-o tu singur? De unde ai luat materiale, oameni să te ajute?
-Am construit-o împreună cu frații mei, toată lumea a pus umarul la treabă, așa era tradiția. Când un frate se căsătorea, toți ceilalți mergeam și îl ajutam să își construiască o casă pentru noua lui familie. Așa a fost construită și această casă. Inițial am construit doar câteva încăperi, și pe măsură ce se mai năștea un copil, mai adăugam o anexă. Înainte era tare greu să construiești o casă. Se bătea câte un stâlp de lemn în colțurile viitoarei case, stâlpi obținut de cele mai multe ori prin negoț cu vecinii. Mergeai din poartă în poartă și vedeai cine tăia un copac din gospodărie și atunci te ofereai să îi dai găini, ouă, lapte și să îți dea ție lemnul. Bun, să revenim la construcția casei. Între stâlpii de lemn se puneau lețuri de lemn, în set dublu, care trebuia să fie peretele interior și exterior al casei. Spațiul dintre aceste lețuri se umplea cu pământ ud sau lut amestecat cu paie. Combinația era ușor de făcut, “materialele” le aveai chiar sub ochii tăi în curte. După ce se umplea cu lut cu paie, se netezea cu mâna și se băteau cuie și sârmă. După ce totul se usca bine bine, se încărcau pereții cu mortar (nisip+ciment+var). Cine avea spirit creativ, sau cui îi plăcea să aibă o gospodărie îngrijită, punea pe pereți și câte un brâu decorativ din ciment. Pereții de obicei erau colorați în culori vii, mențineau tânăr spiritul familiei. Tavanul era făcut tot din lețuri cu lut cu paie. Podul era lăsat liber și acolo puneam deseori la uscat cereale, nuci sau struguri. Casa la final era acoperită cu șindrilă. Era tare greu să obții materialele… Varul de exemplu îl luăm de la negustorii de prin alte sate. În anumite perioade ale anului veneau cu căruțele și dădeau bulgări mari de var nestins la schimb pe sticle, pene sau găini. Noi luam bulgării de var, săpam o groapă mare în curte și îi puneam acolo cu apa. Așa obțineam varul stins. Când aveam nevoie, luam și foloseam var din acea groapă. Când nu găseam materialele la vecini sau la negustori, mergeam la magazinul mixt al satului numit Cooperativa. Acolo umpleam căruța cu ce ne trebuia și veneam agale înapoi spre casă.
Ochii bunicului priveau undeva în trecut, în timp ce bunica îl tinea de mână pe sub masă și zâmbea ștrengărește. Cât de greu era în trecut să construiești o casă…
-Acum totul e simplu, spune bunicul. Intri pe internet, cum am făcut noi și îți alegi toate materialele dorite. Poți vedea chiar și părerile altor oameni în cazul în care nu ești hotărât ce să iei. Pe vremuri te îndrumau părinții și poate vreun frate mai mare..nu aveai de unde să vezi ce spun sute de oameni despre o tehnică anume.. Știi ce spun cei de la care am luat materialele? “Vindem ieftin!” Și au mare dreptate, am găsit niște prețuri de iți vine să scuipi în sân, așa norocoși am fost. I-am spus și lu’ nea Ionel din deal de oferte, și el vrea să își renoveze bucătăria, tare stă să cadă tavanu peste ei acolo.
-Hai bărbate, lasa-o pe fata asta să mănânce, o amețești cu poveștile tale. Hai mai bine la muncitori să vedem cum se descurcă, nu vreau Doamne ferește să greșească vreo unu și să pună ceva strâmb pe acolo.
Se ridică bunica, îl ia de braț pe bunicul și îl trage dupa ea afară. Eu rămân la masă să îmi termin mâncarea, zâmbind. Ce frumos au îmbătrânit bunicii mei, cum a rămas dragostea lor vie și plină de înțelepciune. Au trecut anii peste ei, dar sufletul le-a rămas în acel timp în care își construiau prima lor căsuță. Mai bine zis, căminul lor.
Dacă ești și tu în procesul de construcție sau renovare al casei, îți dau un sfat: folosește-te de ce ne oferă secolul 21, de tehnologia care ne face viața atât de ușoară, dar nu uita să iubești ca pe vremuri: sincer și pur, ca atunci când tehnologia nu exista.
Love is like the wind, you can’t see it but you can feel it.
Nicholas Sparks, A Walk to Remember
*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Vindem-ieftin.ro.
**Fotografiile din articol au fost preluate de pe SuperBlog și Unsplash.
Un înțelept mi-a zis odată: “Dacă vezi un om mergând pe stradă și vorbind singur, sunt două variante: ori e nebun, ori își construiește o casă”. Pe moment mi s-a părut doar o glumă bună și cam atât. Well, acum înțeleg și esența acelei glumițe.
Pentru că un apartament ni se părea că nu se potrivește stilului nostru de viață, hobby-urilor noastre, eu și soțul meu am hotărât să ne luăm o parcelă de teren, să ne facem căsuța visurilor noastre. Sunt sigură că fiecare om are acest vis, să își construiască o casă mare, cu multe camere, multe spații de depozitare, cu un living imens, perfect pentru petreceri sau pentru mesele în familie, cu acel colț în care bradul de Crăciun să vegheze și cu magnificul șemineu care completează atmosfera. Și noi avem acest vis. Case cu etaj, case cu mansardă, case doar cu parter, atâtea opțiuni, dar atât de puține cunoștințe. În acest articol o să vă povestesc cum am ajuns pe site-ul https://www.aia-proiect.ro/ și cum mi-am construit casa visurilor mele.
Acum vreo două luni, am găsit o parcelă de teren la periferia orașului, într-o zonă înconjurată de pădure, o zonă în care omul nu și-a lăsat amprenta așa puternic. Știam ce vrem, aveam în minte imaginea căsuței în stil californian, cu acoperiș într-o apă, drept, cu un stil modern și tineresc. Ne-am uitat mult pe pinterest, am văzut zeci de modele, atât de exterior cât și de interior. Căutăm pe google case cu etaj și salvăm toate pozele care considerăm noi că ni se potrivesc. Dupa câteva săptămani de research, eram pregătiți să demarăm.
Am căutat un arhitect, ieftin evident, pentru că în acel moment consideram că mai bine salvam banii pentru construcția efectivă. Noi oricum știam ce voiam, știam cum trebuie să arate, câte spații să aibă casa, știam tot. Doi tineri de 25 de ani și-o șchioapă, cu multe vise și idei, dar cu un buget micuț.
Am găsit destul de repede un arhitect care să ne faca proiectul casei visurilor noastre. Într-o după amiază ploioasă de primăvară, ne-am întalnit cu el, pentru a-i explica ce ne dorim. Am mers la el înarmati cu zeci de foi și poze scoase la imprimantă.
Și povestea a început. Pentru parter, aveam nevoie de un living de 40 mp, un dinning room de vreo 20mp, o bucătărie cât livingul, două camere, și o baie. O cămară, o cameră tehnică și încă una pentru unelte. La etaj, spațiile erau și mai mari. Aveam nevoie de un apartament matrimonial format dintr-o cameră de 20mp, dressing, baie, balcon, acestea formând un total cam de 40 și ceva de metri pătrați. Tot la etaj am proiectat două camere pentru viitori copii, o cameră pentru oaspeți, un birou pentru soțul meu și încă două băi. Și asta nu e tot. La mansardă, am pus o cameră și biroul meu, creat pentru hobby-urile mele, cu spații speciale pentru pictură, pentru orgă, etc.
O nimica toată. Ne-a ieșit o casă imensă, cu amprenta la sol de 160 metri pătrați. La etaj, suprafața era și mai mare, deci era o casă cu o formă ciudățică. Arhitectul foarte fericit, a zis că e de acord cu planurile noastre, că va ieși o casă mare și frumoasă. I-am explicat și despre faptul că bugetul nostru nu este extrem de mare, că am avea la dispoziție doar 50.000 de euro. A zis că nu va fi o problemă, că se va rezolva.
Ne-a creat contractul pentru proiectul casei, ni l-a dat acasă, să îl citim de mai multe ori și am stabilit să ne vedem peste o săptămână să i-l aducem semnat și să începem treaba.
Am ieșit din biroul acestuia, afară cerul încă plângea. Un vânt rece nu lasă iarna să plece, o ținea de mânecă. Eram fericită, dar cumva nu era o fericire senină, venită din inimă. Simțeam că ceva nu era în regulă, ceva nu suna bine. Am mers cu soțul meu, la o cafenea cozy, liniștită, ne-am luat câte o prăjitură și o cafea și am început să discutăm despre experiența avută.
Și el simțea că ceva nu este așa cum ar trebui să fie. Arhitectul nu ne-a contrazis nici o secundă, părea foarte fericit că noi am venit cu toate “temele” făcute și el doar le executa. Oare chiar atât de bine ne pricepeam noi? Sau era ceva la mijloc? Ne vom încadra în bugetul pentru construcția casei? Foarte multe întrebări la care nu ne putea răspunde nimeni…
Am hotărât să discutăm și cu nașii de cununie, ei au trecut prin experiența construcției unei case acum vreo 5 ani, deci sigur au mai multe informații ca noi.
Sfaturile nașilor
Peste două zile, am mers la ei cu o pizza mare și cu toate foile noastre, contractul de la arhitect, cu toate visele pregătite pentru a fi spuse.
Am luat de la capat aceeași poveste pe care i-am spus-o și arhitectului, ce ne dorim de la căsuța visurilor noastre, cum ne dorim să fie, le-am povestit despre buget și despre experiența pe care am avut-o la arhitect. Am mărturisit faptul că amândoi simțeam că ceva nu este în regulă, că o piesa din puzzle este așezată invers, dar nu întelegem de ce avem acest feeling.
Nașa zâmbea, nașul la fel.
-Ați făcut foarte bine că ați venit la noi înainte să semnați acel contract, spuse nașul lăsând pizza deoparte. Ați fi făcut o mare greșeală. Să vă explic de ce. Proiectul casei este cel mai important pas pe care îl faceți în construcția unei case. El este prima cărămidă dintr-un turn imens de cărămizi. Dacă proiectul nu este bun, casa visurilor voastre se poate transforma într-o casă de coșmar. Prima greșeală pe care o fac extrem de mulți oameni și pe care eram să o facem și noi, dar la fel ca voi, am primit ajutor în momentul perfect, este că se alege un arhitect după preț. Toți vor un proiect cât mai ieftin, un arhitect ieftin, ca să salveze banii pentru construcție. Păi dacă tu în acel turn de cărămizi, prima cărămida o pui fisurată, ce se va întampla cu turnul tău? Se va dărâma. Arhitectul pe care îl alegeți trebuie să fie un om sincer, o persoană care dorește să vă ajute să vă construiți un vis, nu doar să aibă un proiect în progres. Trebuie să fie onest și să vă ofere sfaturi atunci când ceea ce vă doriți nu este optim, sau nu se încadrează în bugetul pe care îl aveți pentru finalizarea casei. Trebuie să fie implicat și să vă creeze un proiect pentru o casă care va fi exact pentru stilul vostru de viață. Nu întotdeauna ce ne dorim este ceea ce avem nevoie. De aceea, în anumite momente trebuie să intervină arhitectul și să vă ghideze, să vă expună consecințele dorințelor voastre, părtile bune dar și cele mai puțin bune, să fiți pregătiti să locuiți în acea casă.
Începusem să înțeleg din ce în ce mai bine ce lipsea din colaborarea noastră cu arhitectul… Nașul a continuat:
-Acum, eu voi fi sincer cu voi. Proiectul vostru are multe puncte negative, dacă le pot numi așa. Nu sunt expert dar îmi dau seama că acea casă nu se va încadra în bugetul vostru și probabil veți rămâne fără bani în momentul când o veți avea la roșu. Ceea ce înseamnă că o veți termina muult mult mai târziu decât vă doriți, asta în condițiile în care faceți credite la bancă, o situație deloc de dorit. Toate acele camere, nu vă sunt necesare. Sunteți doar voi doi, musafiri aveți destul de rar, copii ați spus că vă doriți doar doi. Pentru ce atâtea camere, atâtea băi? Cât despre birouri/spații pentru hobby-uri, vouă vă place să fiți mereu unul în compania celuilalt, chiar și atunci când vă practicați hobby-urile. Cum credeți ca veți folosi două birouri diferite? Acestea sunt doar câteva probleme pe care le-am observat eu din prima, cunoscându-vă pe voi. Dar un arhitect bun va găsi probabil chiar și mai multe probleme ca mine. Vă dau un sfat: aruncați un ochi pe site-ul celor de la AIA Proiect și discutați cu un proiectant de la ei. Eu am făcut mult research când am construit această casă și la ei am găsit cel mai bun feedback. Stabiliți o întâlnire cu proiectantul, dar nu vă duceți cu zecile de foi la voi, mergeți cu sufletul pregătit și visele la îndemână. Explicați-i arhitectului cum vă doriți să folosiți acea casă, cum vă va completa ea viața. Lăsați-i frâu liber și veți vedea că vă va construi casa perfectă.
Ne-am terminat pizza, destul de gânditori, dar mai liniștiți. Știam ce aveam de făcut. Ziua următoare am sunat la arhitectul găsit de noi, am anulat colaborarea, niciodată nu este frumos să lași un om cu ochii ân soare. Indiferent dacă vei continua sau nu o colaborare, este bine să fii sincer și să anunți ce decizii iei.
E timpul să ne corectăm greșeala
După ce am anulat colaborarea cu primul arhitect, am sunat la cei de la AIA Proiect. Am stabilit o întâlnire în aceeași zi cu un proiectant de la ei și ne-am dus pregătiți să fim mai mult ascultători și mai puțin impulsivi.
I-am spus aceeași poveste pe care am spus-o și primului arhitect, dar acum situația a fost diferită. Domnul P, proiectantul de la AIA Proiect, ne-a ascultat atent dar după ne-a expus părțile negative ale dorințelor noastre. Acea casă, nu s-ar fi încadrat în 50.000 de euro. Era mult prea mare pentru noi, suprafețele fiecărui spațiu erau exagerate. Din această cauză, încălzirea pe timp de iarnă ne-ar fi costat enorm, nu era deloc eficientă din punct de vedere termic. Curățenia unui astfel de spațiu ne-ar fi luat foarte mult timp, ar fi fost o casă greu de îngrijit. Ar fi trebuit să mobilăm camere pe care probabil le-am fi folosit maxim o dată pe an pentru musafiri, camere care trebuiau încălzite indiferent dacă erau locuite sau nu, care trebuiau curățate și care blocau o sumă de bani cu mobila care era în ele. În timp ce ne povestea, arhitectul era senin și devotat planului nostru, puteai obseva foarte ușor că își dorea să ne creeze casa visurilor noastre. Ne-a promis că ne va crea un plan care să ni se potrivească și pe care sa îl discutăm în ședința următoare.
“Yesterday I was clever, so I changed the world. Today I am wise, so I am changing myself.
Rumi
După câteva iterații, în care am primit sfaturi la fiecare pas, am reușit împreună cu arhitectul să obținem planul casei perfecte, o casă eficientă din punct de vedere termic, o casă ușor de curățat, în care fiecare spațiu este folosit. Am primit sfaturi pentru încălzirea casei și am ales un sistem de încălzire în pardoseală. Deoarece am vrut să fim friendly cu natura, arhitectul a propus panouri solare. A avut câte o soluție la fiecare problemă ridicată de noi.
În prezent, proiectul este finalizat și de luna viitoare vom începe săpăturile pentru fundație!
Dacă și voi sunteți în procesul de construcție al unei case, nu repetați greșelile noastre. Nu alegeți un arhitect după preț, deoarece puteți strica un vis frumos. Alegeți un arhitect cu care puteți face o echipă, care vă oferă sinceritate și suport, care vă corectează atunci când nu sunteți pe drumul cel bun.
Money often costs too much.
Spor în construcția propriului vis!
*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor AIA Proiect.
**Fotografiile din articol au fost preluate de pe SuperBlog.
***Situatiile prezentate in acest articol sunt reale, mai putin colaborarea mea cu AIA Proiect. O cunostinta a colaborat cu AIA Proiect si eu m-am inspirat din experienta ei pentru acest articol.
În sfârșit am ajuns acasă, după o zi plină de meetings și cu ceva overtime. Cât de fain e sentimentul când pășești dincolo de pragul casei, siguranța pe care ți-o dă căminul tău este mai presus de cuvinte, mai ales când casa este păzită de un set de 6 camere full HD, nici o muscă nu se poate apropia fără ca tu sa știi.
Intru în casă, îmi las geaca la cuier, mângâi motanul care e mult prea ocupat să stea pe roboțelul-aspirator care curață livingul. Ce-i mai place să fie plimbat prin casă de acest roboțel, care săracul muncește zi și noapte ca să aspire și să curețe podeaua, murdarită în principal tot de el by the way!
Arunc o privire către frigider, pe tableta încorporată în acesta. Lăsasem azi dimineață o listă de cumpărături. Acum o vad bifată…hmm am avut un soț tare harnic astăzi.
Așa cum credeam, livingul este plin de tot felul de chestii de gaming. Chiar dacă în mansardă soțul meu și-a amenajat propriul man cave cu ajutorul celor de la Spencer (sala perfectă de jocuri, cu mese, scaune gaming, PC care luminează ca într-o discotecă, mouse, tastatură, mousepad care se întinde pe toate mesele, laptop, accesorii laptop, boxe, monitoare imense și multe alte componente PC) el a insistat să ocupe și livingul. Acum stă în mijlocul camerei și dă din mâini în ritm de arte marțiale, cu ochelarii VR conectati la PlayStation, e tare caraghios. Mă uit câtevă minute la el, după îi cuprind talia cu brațele, precaută, să nu fiu luată drept adversarul din joc și mă duc la bucătărie.
Astăzi este rândul meu să gătesc și nu am nici cea mai mică idee ce să fac de mâncare. “Siri! Please tell me some quick recipes for dinner!”. Foarte prompt, Siri îmi oferă cam 5 rețete care ar trebui să fie rapid și ușor de facut. Telefonul e cam mic, așa că trec pe tabletă, să pot vedea instrucțiunile mai repede și mai clar.
Paste napoletane…hmm usor de facut. Pun pastele la foc, curăț legumele, le tai mărunt și le pun în tigaie, pentru a face sosul. Arunc o privire către sistemul cu ultraviolete în care crește busuiocul să văd dacă am suficient, nu se poate să gătesc paste fără busuioc și văd ca am destule frunzulițe.
Cât mâncarea este pe foc, împart taskurile cu soțul meu: el pregătește mașina de spălat, eu curăț bolurile motanului și litieră. De când avem mașină de spălat smart ne este super ușor să spălăm rufele. Ea detectează câte kilograme de haine am pus la spălat și asistentul vocal ne îndrumă să alegem programul de curățare optim și apoi le usuca.
Cât el sortează hainele și se ocupă de spălarea și uscarea lor, eu merg la litiera pisicii. E mult spus că trebuie să o curăț, pentru că Litter Robot III face cam totul în locul meu. Detectează pisica, cerne grămăjoarele de reziduuri care se formează și le depozitează într-un sertăraș special pe care eu trebuie doar să îl golesc. Hehe, cred că am tras paiul lung, în doar un minut am terminat cu litiera motanului. Merg să ii completez și bolul de mâncare. De când avem bolul pentru bobițe smart, pisica noastră a început să își regleze greutatea. Înainte îi lăsam bobițe la discreție, ea profita și mânca mult. Ajunsese să fie prea rotunjoară. Noroc de medicul veterinar care ne-a recomandat feeder-ul smart. Acesta eliberează la intervale regulate de timp, cantități fixe de mâncare. Tot ce trebuie să fac este să mă asigur că are în compartimentul principal suficiente bobițe.
Bun, am terminat și acest task, soțul a terminat și el de pus hainele la spălat. Punem împreună masa, desfacem o sticlă de vin alb, aprindem vreo două lumânărele pentru atmosferă și ne așezăm la masă.
Deși tehnologia este omniprezentă în viața noastră, acestea sunt momentele în care lăsăm telefoanele pe canapea, închidem televizorul și pur și simplu ne concentrăm atenția unul pe celălalt. Cina este unul din momentele în care ne povestim evenimentele de peste zi, în care ne facem planuri, ne oferim sfaturi, este momentul în care tehnologia nu are loc între noi.
Tehnologia este bună, dacă este folosită corect și la momentul potrivit. Ea nu trebuie să distrugă relațiile dintre oameni, ci să îi ajute atunci când aceștia sunt la distanță. Gadget-urile trebuie să ne ajute să optimizăm treburile din casă pentru a avea mai mult timp pentru noi, pentru socializare, pentru plimbări. Dacă știm cum să ne folosim de tehnologie să ne facem viața mai bună, există doar părți pozitive.
Technology is nothing. What’s important is that you have a faith in people, that they’re basically good and smart, and if you give them tools, they’ll do wonderful things with them.
Steve Jobs
Cu doar un click, Spacer aduce tehnologia la tine acasă. Dacă ești pasionat de gaming precum este și soțul meu, te asigur că cei de la Spacer au tot ce iți trebuie. Laptopuri, PC-uri, accesorii, componente, absolut orice poți găsi la ei.
Dar dacă nu ești pasionat de gaming, nu-i nici o problemă, pe spacer.ro vei găsi multe alte gadget-uri faine care te pot ajuta în hobby-ul tău.
Vrei și tu un smart house? Take a look at spacer.ro.
*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Spacer.
**Fotografiile din articol au fost preluate de pe Pixabay, lcpshop, Kitchenshop și Unsplash.
Totul a început la o terasă mică, din centrul Iașului, pe când mă bucuram de compania celor mai buni prieteni. În curând urma să fie ziua mea și toți mă întrebau ce îmi doresc. Primul răspuns, și cel mai sincer a fost: “Să călătoresc evident!”. Nu luasem în serios întrebarea prietenilor, dar răspunsul a venit din inimă, sunt o călătoare înnăscută. Dragostea pentru călătorie îmi inundă corpul ca un drog pe care vreau să îl încerc iar și iar și iar.
Cu acest răspuns, toată lumea a început să facă brainstorming și să găsească variante, să îmi dăruiască de ziua mea sanșa de a călători. După câteva ore, multe limonade și idei desființate, au ajuns la o concluzie: în acest an, toți cei care vor să îmi sărbătorească ziua vor pune bani și îmi vor dărui un ocol în jurul Pământului. Cum aș putea să refuz o asemenea propunere? ♥ Cadou acceptat! Acum îmi mai rămâne doar să îmi fac itinerariul.
În primul rând, țin să vă anunț că nu voi călători singură. Voi călători cu ea, cu cea mai bună parteneră de călătorie, cea care m-a însoțit în fiecare aventură de când ne-am cunoscut. Am cutreierat munți și văi, am mers prin păduri și prin locuri neatinse de mult de om. V-o prezint pee… Mița! E pisica tomberoneză, salvată într-o zi urată de toamnă, acum 8 ani. S-a atașat de mine și eu de ea într-un mod care sfidează chiar și legăturile umane. Pentru mine nu este doar o pisică, este o adevărată parteneră. Parteneră pe care nu am de gând să o las acasă tocmai acum, în aventura vieții mele.
Să începem pregătirile! Prietena mea, cea care se ocupă de strânsul banilor, m-a anunțat că s-a adunat o sumă tare frumușică, care mă va ajuta să am parte de multe experiențe faine. Când călătoresc, îmi place să fiu safe. Siguranța este pe primul loc pentru mine. Știu ce îmi doresc să vizitez, unde doresc să ajung, dar nu vreau să am responsabilitatea alegerii unui loc de cazare, combinații de diferite mijloace de transport pentru transferul de la avion la hotel și nici să rămân în miez de noapte, prin vreun oraș necunoscut, fără un loc de dormit. Toate aceste griji îmi ocupă mult timp, timp pe care vreau să îl folosesc să mă bucur de călătorie, de oameni, de experiențe.
De aceea m-am hotărât să apelez la Christian Tour, una dintre cele mai populare agenții de turism din România, dar și agenția mea de suflet. Știu că mă pot baza întotdeauna pe ei că mă vor păstra în siguranță pe mine și pe Mița, așa cum au făcut-o de nenumărate ori. Ați auzit de acele circuite exotice Christian Tour ? Anul trecut am fost în India, cu cei de la Christian Tour și a fost o experiență pe cinste! A fost și prima oară când mi-am făcut curaj să aleg un circuit exotic și nu clasicele circuite culturale Christian Tour și nu regret nici o secundă. Well, acum nu voi alege doar un circuit, ci mai multe.
“Live life with no excuses, travel with no regret” – Oscar Wilde
So, facem un To Do list, să fim organizați și să nu pierdem nimic din vedere:
Bagaje Tode (eu)
Bagaje Mița
De ales țările pe care vreau să le vizitez
Research atracții turistice
Research delicii culinare de testat
Research activități outdoor de încercat
Bagaje Tode
Pentru că vreau să călătorim ușor, voi folosi doar un ghiozdan mai mare, în care îmi voi pune toate hainele necesare călătoriei. O să mi le spăl la hotel, când va fi cazul, dar îmi va fi mai ușor decât să am un troller imens sau zeci de genți. O să îmi pun în bagaj o pereche de pantaloni, o rochiță pentru locuri cu un dress code, o pereche de săndăluțe, 4 tricouri, o bluză și lenjerie intimă. De asemenea nu voi uita de încărcător pentru telefon, aparatul foto, baterie externă, o hartă și Kindle-ul fără de care nu pot călători.
Bagaje Mița
Bagajul pisicii va fi destul de minimal. Pentru ea am o geantă cu lateralele transparente în care îi voi pune o păturică. În buzunarul lateral îi voi pune o farfuriuță pentru mâncare, vreo 5 pliculețe de hrană umedă, și 200 de grame de bobițe. Restul de mâncare îl vom cumpăra de pe drum. Pașaport are, ca orice pisică responsabilă, și e la zi cu injecțiile.
Start! 🇷🇴
Deschid google maps și încep să străbat lumea cu privirea. Punctul de plecare, România.
via GIPHY
Grecia 🇬🇷
Prima destinație: Grecia. Îmi doresc să revăd această țară mediteraneană (chiar dacă o vizitez în fiecare an, niciodată nu mă pot sătura de ea), cu oamenii ei mereu veseli, cu tavernele deschise până în zorii zilei. Îmi e dor să gust din stilul lor de viață, să înot în acea mare limpede din jurul insulei Rhodos. Legenda spune că insula Rhodos a luat naștere din iubirea dintre regele Soarelui (Helios) și nimfa Roda. Este o insulă scăldată mai mereu în soare, iubită atât de zei cât și de oameni. Îmi doresc tare mult să vizitez una din cele șapte minuni ale lumii, Colosul din Rhodos. Un goal al meu este să văd toate minunile lumii și acum este ocazia perfectă să bifez una din ele.
Și pentru prima oară, voi încerca caracatiță la grătar. Am fost de multe ori în Grecia, de multe ori au încercat prietenii să mă convingă să gust, dar nu au reușit. Acum voi încerca din proprie inițiativă! Îi voi da și lui Mița, sunt tare curioasă dacă o tentează caracatița la grătar.
Dacă marea nu este agitată, o să fac și o sesiune de scuba diving. Până în prezent am făcut doar snorkeling și mă declar îndrăgostită iremediabil de lumea subacvatică ♥.
Egipt 🇪🇬
Next. Urmatoarea țară pe care îmi doresc să o vizitez este Egiptul. Really, cine nu și-ar dori să viziteze marele Egipt, cu piramidele lui uimitoare, cu misterul și aerul vechi încărcat de istorie ?
În Egipt vreau să vizitez Coloșii lui Memnon. Îmi place istoria și legenda din spatele acestor statui masive. Statuile îl reprezintă pe faraonul Amenhotep al III-lea, un faraon ce a condus Egiptul cam acum 3.400 de ani în urmă, iar Memnon a fost regele Etiopiei, un adevărat erou în războiul troian, dar care din păcate a fost ucis de Ahile. Istoria o știu, acum îmi doresc să fiu în fața acestor coloși.
Când voi ajunge acolo voi face și o plimbare cu balonul cu aer cald, o experiență pe care mi-o doresc de mult dar pe care încă nu am bifat-o pe lista mea. Cât de plăcut va fi să văd acea întindere de nisip auriu de la înălțime!
Și pentru că ador prăjiturile, voi încerca și prăjitura egiptenilor numită Basbousa, o prăjitură făcută cu griș, lapte, unt, cocos, migdale și muultă dragoste.
Cât despre Mița, cred că va fi în al 9-lea cer când va vedea cât de mult nisip are la dispoziție – cea mai mare litieră pe care a văzut-o vreodată!
Thailanda 🇹🇭
Următoarea oprire va fi în Thailanda. Am văzut mai demult un documentar pe Discovery despre familia de elefanți din această țară. Ei sunt simbolul țării și dacă vei vorbi vreodată cu un thailandez și îl vei întreba ce părere are despre elefanți, îți va răspunde fără să stea pe gânduri: “Îi iubesc!”. Trebuie să cunosc și această țară!
Știți ce vreau să încerc în Thailanda? Să merg cu bicicleta prin copaci! Nu glumesc, chiar este această activitate în unul din parcurile lor de aventură.
Japonia 🇯🇵
O altă țară care este pusă pe wishlist-ul meu este Japonia. Știm cu toții că această țară, Țara Soarelui Răsare, organizează multe evenimente cu renume în toată lumea, cum ar fi festivalul cireșilor înfloriți. Cultura japoneză este echilibrul perfect între spirit și credință și multe din cărțile scrise de autori japonezi mi-au marcat existența. Japonia are atât de multe de oferit încât nu pot decât să o adaug în itinerariul meu.
Unul din ingredientele principale din bucătăria japoneză este peștele. Vă imaginați cât de încântată va fi Mița? Au atât de multe delicatese culinare necunoscute de mine, încât abia aștept să testez cât mai multe din ele. Ramen, tonkatsu, natto și prăjiturile mochi, presimt că voi pune pe mine un kilogram sau două în plus.
Cred că o să stau câteva zile în această țară, îmi doresc tare mult să ajung să vizitez pădurea de bambus Arashiyama, de lângă Kyoto, o bijuterie de culoarea smaraldului dar și templul Kiyomizu-dera, numit și templul Apei Pure, dedicat zeiței Kannon. Acest templu din lemn ocupă jumătate dintr-un deal și are veranda chiar deasupra orașului, deci priveliștea trebuie să fie superbă.
Cuba 🇨🇺
Next station: Cuba! Când spun Cuba mă gândesc la clădiri vechi, piețe spectaculoase, străzi înguste și pline de culoare, totul în ritm de samba. Mă gândesc la Havana un nucleu ce îmbină istoria, cultura și arhitectura. Sunt tare curioasă cum va fi și în realitate!
Italia 🇮🇹
Ultima țară pe care o voi vizita înainte să mă întorc în România, va fi Italia. Am locuit o perioadă în Italia, mai exact în Bergamo, lângă Milano. Mă leagă atât de multe amintiri de această țară, atât de multe experiențe, o parte din mine a rămas acolo când am luat decizia să mă întorc în România. Dar, așa cum am zis de multe ori, sângele de românaș îmi curge prin vene și nu mă lasă să mă despart de țărișoara mea!
Fiind ultima țara de pe listă, nu îmi voi programa nimic de vizitat. Tot ce îmi doresc este să mă plimb pe străzile din Milano, să lenevesc pe o bancă la soare, să mănânc înghețată de la CiocolatItaliano și la prânz să mă răsfăț cu o porție imensă de paste bolognese sau poate cu niște pizza quatro formaggi.
Finish! 🇷🇴
Last station:Romania, my love!
Acum că am toate detaliile puse pe foaie, tot ce trebuie să fac este să îmi revendic minunatul cadou și să merg la Christian Tour, să le povestesc ce îmi doresc să vizitez, ce visez să fac. De restul se vor ocupa ei, ca întotdeauna :).
“The most beautiful in the world is, of course, the world itself.” – Wallace Stevens
*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Christian Tour.
**Fotografiile din articol au fost preluate de pe Christian Tour, Pixabay si Unsplash.
Cafeaua..acea licoare neagră ca iadul și dulce ca raiul, cea care leagă conversații, dar și inimi. Totul începe cu o cafea. De câte ori ați auzit fraza “Hai să ieșim la o cafea!” ? De multe ori.
În savurarea unei cafele găsești ceva intim, ceva spiritual. Cele mai bune povești se dezvăluie în fața unei cafele. Atunci oamenii își deschid inima și se destăinuie, între caimac și zaț. Prima gura este amară, ca mai apoi să descoperi dulcele dragostei. Ca în viața reală. Întâi trebuie să dai de greu, ca ulterior să recunoști și să apreciezi binele din jurul tău.
Aburul cafelei fierbinți învăluie totul într-un aer magic. Prima gură de cafea, care îți încălzește tot corpul și îți pătează buzele, ea îți pune un zâmbet pe chip semn că ești pregătit să intri în povestea partenerului tău.
Îmi place cafeaua pe care o savurez în acele pauze dintre două meeting-uri cu un coleg, o pauză scurtă dar în care ne spunem of-urile, nemulțumirile și ne facem curaj pentru următoarea ședință. Ne îmbărbătăm, ne spunem că mai e puțin și vine weekendul. Este acea pauză scurtă de cafea dar atât de necesară, fără de care ziua ar fi cu siguranță mai tristă.
Ador cafeaua pe care o beau alături de părinți, în timp ce ei îmi povestesc noutățile lor, și eu pe ale mele. Este cafeaua care întărește relația copil-părinți, care mă aduce mai aproape de ei, care ne ajută să luăm toate situațiile cu zâmbetul pe buze.
De cafeaua care îmi stă alături de cartea preferată, în timp ce afară plouă torențial încât și pisica se uită temătoare pe geam, de ea ce să mai zic? Este momentul pe care îl petrec eu cu mine, un moment atât de important, un moment vital. Ea este cafeaua care mă ajută să îmi echilibrez psihicul, să îmi fac ordine în minte, să elimin factorii negativi și să mă relaxez citind.
Tânjesc după cafeaua din weekend, când mă întâlnesc cu prietena mea ce mai bună și îmi povestește ce a făcut în ultima săptămână, despre tipul cel nou de care s-a îndrăgostit, despre familia și labradorul ei. Este cafeaua dulce care ne desenează pe chip zâmbete de care să ne aducem aminte și săptămâna care vine.
Dar cel mai mult mă topesc după cafeaua pe care o savurez în pat, în compania soțului meu, în acele dimineți târzii de duminică.
Acum doua luni, de ziua mea, am primit cadoul pe care mi-l doream de mult timp: un espressor automat Philips cu sistem de lapte LatteGo, pentru că toată lumea știe: licoarea mea preferată se numește Latte. Sunt absolut îndrăgostită de acest espressor! Îmi oferă posibilitatea să îmi ajustez concentrația și aroma băuturii,cantitatea de lapte și de cafea, acum personalizarea cafelei este la o atingere de buton!
De mult mi-am dorit să pot obține o cafea cu o spumă fină de lapte, așa cum numai espressorul Philips mi-o poate oferi. Și pentru că toamna e în toi, pudrez și puțină scorțișoară peste acea spumă și yummy! Curcubeu pe cerul gurii.
Știți acele quiz-uri de pe internet, în care vă sunt puse câteva întrebări și în funcție de răspunsul vostru vă spune tipul de personalitate de băutor de cafea pe care îl aveți? Well, dacă ar fi să completez un astfel de quiz, cred că aș fi “Băutorul îndrăgostit iremediabil de cafea”! Pentru că orice moment poate deveni mai bun când ai o cafea alături.
Cadoul fiind primit de la soțul meu, nu m-am putut abține și l-am descusut: “De unde a cumpărat aparatul de cafea, cum de s-a gândit la acest cadou”. Răspunsul lui a mers lin, direct spre inimă: “Espressorul l-am cumpărat de la magazinul online magNET.ro și am ales acest cadou pentru că ador privirea din ochii tăi când îți aduc un latte.” Mai pot să adaug ceva? A spus el tot!
Ador să călătoresc. Consider că numai călătorind și citind poți trăi mai multe vieți în una singură. Din 2011, de când mi-am cunoscut jumătatea, mi-am pus rucsacul în spate, am luat harta în mână și am mers oriunde ne-au dus pașii.
De multe ori am plecat fără vreun plan, fără cazare, unde ne prindea noaptea acolo încercam să găsim o cameră de hotel să ne odihnim. Am cutreierat orașe întregi, atât din România cât și din alte țări. Gustul libertății este ca un drog: odată ce îl încerci, nu te mai poți opri. Și noi l-am gustat.
Ne place să cunoaștem oameni noi, să testăm preparatele culinare ale fiecărui popor, să le descoperim cultura și istoria. Am învățat să fim mai mult “localnici” decât turiști, pe oriunde mergem. Doar știm cu toții, cea mai bună bere o bei în acel cartier, la margine de oraș, nu în centrul orașului, right?
Pentru că nu suntem milionari, dar ne dorim să călătorim cât mai mult posibil, pentru destinații din alte țări alegem mereu zboruri low-cost. Bugetele stabilite nu sunt foarte mari, pentru că deh, trebuie să mai și trăim după ce călătoria se termină :)).
Deschid laptopul, mai multe ferestre de browser și încep căutările. De obicei aleg 2-3 locații și un interval de timp mai mărișor și încep să caut bilete de la diverse companii aeriene, fac combinații de zile și perioade, să scot cel mai bun preț. Rezerv două locuri și acum urmează partea “amuzantă”. Nu luăm nici un bagaj de cală pentru că ne dorim să călătorim ușor, fără să fim îngreunați de trolere. Anul trecut, am cumpărat două genți de dimensiunile 55x40x20, special pentru a fi acceptate ca bagaj de mână. Well, acum ca bagaje de mana Ryanair, compania aeriană cu care voi călători, sunt acceptate doar cele cu dimensiunea 40x20x25.
Cel mai tare mă enervează să merg prin magazine, cu foița în mână, cu toate dimensiunile scrise, să nu cumva să iau o geantă cu 5 cm mai mare (așa făceam înainte, până să descopăr magazinele online, care îmi salvează mult timp și destui neuroni). De ce nu poate să existe o singură dimensiune pentru toate companiile aeriene? Și uite așa, trebuie să mai cumpărăm doua trolere ieftine, evident, pe care o să ajungem să le înghesuim în dulapul deja plin de genți.
Un lucru care îmi place la o cursa low-cost (pe lângă prețul mic al biletului) este faptul că de obicei aceste avioane folosesc aeroporturi mai micuțe. Asta înseamnă mai puțini oameni, cozi de așteptare mai mici, îmbulzeală mai puțină. Nu îmi plac locurile aglomerate, pline de oameni irascibili. Plus că poți găsi multe oferte promoționale, trebuie doar să fii mereu pe faza și să faci căutări după date variabile.
Dar fiind o cursă low-cost, evident, are și dezavantaje. Dorești ceva de băut sau de ronțăit din avion ? Și să fim serioși, cu toții știm că atunci când suntem în avion ne vine pofta de acei covrigei pe care nu îi mâncăm niciodată acasă sau de cafeaua solubila, la plic, care acum pare delicioasă. Well, trebuie să plătești extra. În aceste curse, se plătesc toate serviciile extra. Abia aștepți să aterizezi să faci shopping în duty-free? Am o altă veste proastă pentru tine, aterizând ăn aeroporturi micute, duty-free-urile sunt puține și nu atât de mari și bogate în produse ca în aeropoturile principale.
De-a lungul timpului am învățat că dacă vrei să alegi zborurile low-cost, trebuie să alegi locații specifice sezonului. Iarna, de exemplu, destinațiile de vară nu mai apar în “program”.
Un alt dezavantaj, care îl afectează pe soțul meu mai mult decât pe mine, este distanța mică dintre rânduri. Eu fiind micuță de înălțime, nu am nici o problemă, dar el e tare stresat din cauza spațiului mic :)).
De asemenea, dacă mergi cu o cursa low-cost, trebuie să ai în vedere și factorul uman. Este de la sine înțeles de ce vor fi anumite persoane la o cursa low-cost și altele la o cursă mai scumpă :). Dar cu niște căști bune și cartea preferată, te poți izola atunci când ai nevoie.
Contează foarte mult ceea ce îți dorești tu. Noi ne dorim doar un mijloc de transport ieftin, care să ne duca din punctul A în B. Nu avem pretenția la confort maxim sau la lux, sunt doar 2-3-4h pe care le petrecem de obicei citind o carte sau cu jocuri pe telefon. Dar dacă pentru tine confortul este pe primul loc și ai și suficienți bani, atunci why not, optează pentru un zbor la clasa I, sunt sigură că te vei simți mai bine.
Sper că te-au ajutat tipsurile de mai sus și spor la călătorit! Numai așa poți deveni milionar în…amintiri!
*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Travelkit.ro.
**Fotografiile din articol au fost preluate de pe pixabay.com
Astăzi este ziua cea mare. După luni de antrenament intens, astăzi sunt pregătit să depășesc recordul. Sunt pe circuitul Nurburgring și am cea mai bună mașină, noul model Honda Civic Type R. Liniile aerodinamice, motorul de doi litri ce poate genera 320 CP, dotările de top, sistemul audio cu ecran tactil de 7” Honda CONNECT cu sistem de navigație, toate detaliile fin construite mă fac să mă îndrăgostesc și reîndrăgostesc de această mașină de fiecare dată când o conduc.
ADN-ul meu sportiv face match perfect cu al ei. Simt cum eu, Honda Type R și șoseaua suntem conectați într-un mod ce sfidează legile realității. Emoția pură a conducerii mi se revarsă prin vene ca un drog.
Facem “eye-contact”. Si heartbeat-ul mi se accelerează. Adrenalina îmi inundă pieptul și uit să respir câteva secunde. Acel look sportiv dar elegant, agresiv dar care se mulează pe sufletul meu cald – numai Honda Type R putea fi așa.
Depăsirea recordului de 6:44.97s stabilit de Marco Mapelli anul trecut, cu mașina lui Lamborghini Aventador, ar trebui să fie o joacă pentru noi. Pentru Honda Type R știu sigur că așa va fi. Sper doar să mă pot ridica eu la înălțimea așteptărilor, să exploatez tot ce poate această mașină. Sper să fiu un șofer pe măsura ei.
Zilele trecute, la antrenamente am avut câteva rateuri, probabil din cauza emoțiilor. Am scos un timp cam mare și acest lucru mi-a întunecat puțin mintea. Îmi este frică că voi pierde această șansă din cauza slăbiciunilor mele. Prietenul meu cel mai bun, Harry, mi-a supravegheat îndeaproape toate antrenamentele. Ieri a fost tare îngândurat, deși a refuzat să îmi zică ce gândește, ochii l-au trădat. Cred că și lui îi este frică să nu pierd aceasta cursă din emoțiilor. În nopțile când aveam insomnii și stăteam la geam, privind mașina din fața casei, îl vedeam pe Harry cum se strecoară și petrece ore în șir cu Honda. O analiza, își trecea degetele pe liniile fine ale capotei, analiza roțile, ba chiar se băga sub ea uneori. În această dimineață, la cafea, mi-a spus: “Tode, această mașină este pregătită. Va depăși recordul.”
Știu că mașina poate. Dar oare eu pot?
Mă echipez și la fel face și Harry. Astăzi va fi copilotul meu. Eram sigur că și el se vă îndrăgosti de Honda Type R. Odată ce vraja te cuprinde, nu prea mai poți sta departe de această mașina. Dintre toate modelele Honda, Type R reușește să atragă atenția oriunde ar fi.
Mă așez pe locul șoferului. Pot să jur că acest scaun a fost special creat pentru corpul meu, pentru postura mea. Dotările premium și confortul ce atinge cote maxime este pretutindeni în această mașină. Harry și-a ocupat locul din dreapta mea.
Așteptăm startul. Mașina tremură ușor, semn că este pregatită să accelereze de la 0-100 km/h în 5.8, așa cum este obișnuită. Vrea să demonstreze ce poate, vrea să atingă numarul magic: 272 km/h.
Îmi încleștez mâinile pe volan și aștept startul. Atunci Harry mă întreabă:
– Tode, de ce te temi tu cel mai mult?
-Really Harry? Eu mă pregătesc să bat un record și tu mă întrebi de ce mă tem cel mai mult? Nu vrei să discutăm asta la o bere după cursă, când nu sunt sub presiune? Fii serios și ia-ți rolul de copilot! mă răstesc iritat la el.
-Răspunde-mi la această întrebare și voi fi copilotul tau.
–Damn it Harry! De clovni, de ei mă tem. Acum pot să mă concentrez pe cursă?
-Sigur, răspunde Harry cu o voce care pare că ascunde ceva.
Cursa a început. Simt cum roțile mușcă din șosea, mașina parcă prinde aripi și se repede cu o viteză nimicitoare către linia de finish. Apăs pe pedala de accelerație, dar nu suficient. În curbă, deși mașina îmi oferă o siguranța maximă, sunt temător și încetinesc. Nu înțeleg ce se întâmplă.
Cred că Harry a simțit ezitarea mea. Îl văd cu coada ochiului cum își scoate bagheta și o flutură ușor. Ce Dumnezeu face omul asta?
Cerul se întunecă. Vântul se întețește. Fulgere luminoase sparg norii.
-Ce se întampla Harry? întreb speriat.
Nu răspunde. Mă uit în oglinda retrovizoare și văd un balon roșu legat de spatele mașinii.
-Nu se poate! Ce ai făcut Harry?
Prin minte mi se derulează rapid o serie de imagini, mâinile mi se umezesc și gura mi se usucă. Mă concentrez pe drum și involuntar apăs din ce în ce mai tare pedala de accelerație.
Balon roșu. Chip alb. Rânjet demonic. Este IT! Clovnul din cărțile lui Stephen King. Acel clovn diabolic din cauza căruia am avut coșmaruri timp de o lună.
Și apare. Atunci inima o ia razna și îmi dau seama că trebuie să scap. Încleștez mâinile pe volan și apas pedala până la podea. Ard kilometru după kilometru dar clovnul pare că se mărește, că mă ajunge. Știu că pot. Am încredere în mașină și iau curbele cu o viteză năucitoare. Uit să mă mai uit în bord, frica mă face să gonesc.
Din trei în trei secunde mă uit în oglinda retrovizoare. Clovnul malefic deschide gura dezvăluind mai multe straturi de dinți. Se apropie periculos de mult. Într-o ultimă încercare, bag în viteza a 6-a și apăs pedala la podea. Viteza mă împinge în scaun, mașina alunecă pe șosea ca și cum ar fi în cadere liberă. Nu încetinesc în curbă, am de gând să scap de acel clovn. Dacă în coșmarurile mele mereu mă prindea, acum nu o sa îi dau această șansă.
Deodată începe o ploaie cu confetti. Mă uit în oglinda retrovizoare. Clovnul nu mai este și cerul devine senin. Ce s-a întâmplat? Am visat?
-Gata, te poți opri Tode, ai depăsit recordul, spune Harry. Hey! Pune frâna, e timpul să sărbătorim!
Încerc să mă calmez și încetinesc, până opresc mașina de tot. Cobor, dar mă țin de portieră, picioarele îmi tremură, o senzație puternică de vomă mă încearcă și mă uit încontinuu în spate. Zeci de oameni vin către mine, cu șampanie și flori.
-Ai reușit Tode! Ai depășit recordul!! Felicitări! strigă voci de peste tot din jurul meu.
Harry mă vede palid la față și mă trage puțin deoparte. Privirea încă îmi este în spatele mașinii, unde clovnul din IT mai avea puțin și mă înghițea.
-Hey, calmează-te. Este totul în regulă acum. Îmi pare rău..
-Ce?! Tu ai chemat clovnul din IT? mă enervez și un pumn primit în stomac îl face pe Harry să scape bagheta din mână. Ești nebun Harry Potter? Am avut încredere în tine! Te-am ales ca și copilot pentru că am crezut că mă vei ajuta!
-Asta am și făcut.
-Tu vorbești serios? M-ai ajutat? Tu cu vrăjile tale mi-ai făcut reale cele mai negre coșmaruri. Așa mă ajuți tu?
-Nu mai țipa și ascultă-mă! Mașina asta este cea mai bună din câte am văzut vreodată. Cu motorul de doi litri, patru cilindri VTEC TURBO, care este capabil să dezvolte o putere maximă de 320 CP și un cuplu de 400 Nm, cu răspunsul direcției și capacitatea de virare îmbunătățite, această mașină putea da lovitura. Are combinația perfectă de caracteristici să bată orice record. Dar am văzut o umbră de ezitare la tine, ezitare care putea să te împiedice să bați recordul de pe acest circuit. E greu să elimini ezitarea dintr-un om, Tode, e tare greu. Numai frica este cea care te face să uiți de orice, cea care te împinge dincolo de orice limită, de orice obstacol. Aveai nevoie de acest impuls, să te ridici la nivelul mașinii. Ești un sofer dat naibii de bun, dar aveai un norișor ce trebuia eliminat. De aceea am intervenit eu. By the way, clovnul era real. Pericolul chiar a existat, dar știam că vei reuși să scapi, spune Harry zâmbind.
-Sincer, la ce sperietură am tras, mai meriți o lovitură. Dar am înțeles planul tău..și chiar dacă nu îmi place, o să îți dau dreptate. Doar de această dată. Gata cu vrăjile. Și cu clovnii. Ok?
-De acord. Acum hai să dai interviuri, lumea te așteaptă să răspunzi la întrebări, ai scos un timp fantastic!
-Sigur. Dar înainte de asta, așteaptă o secundă.
Cititorule, omule pasionat care parcurgi acest articol, știu că îți place să șofezi. Știu că te-ai îndrăgostit de această mașină după această poveste, chiar dacă poate nu ai văzut-o încă în realitate. Crede-mă, în realitate e de 10 ori mai cool. Știu că îți dorești să o ai în viața ta. Să te simți ca un șofer de curse chiar și atunci când mergi să îți duci copiii la grădiniță sau ieși la plimbare cu soția. Am o veste bună pentru tine. Este foarte simplu să găsești o Honda Civic de vânzare. Cei care au construit această mașină au creat-o pentru a se putea bucura de ea cât mai mulți oameni, nu doar șoferii de curse. Honda România îți pune la dispoziție oferte de preț la toate mașinile lor, inclusiv pentru modelul pe care îl dețin eu, Type R. Această mașină are grijă atât de sufletul tău, cât și de familia ta. Vei vedea, conexiunea între tine și ea se va face la prima atingere. Oricine are nevoie de un strop de magie în viața sa :).
-Hai Harry, să ne ridicăm premiul!
*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Honda Trading Romania.
**Fotografiile din articol au fost preluate de pe hondatrading.ro.
Octombrie e aici. S-a strecurat ușor, l-a luat de braț pe Septembrie și l-a condus spre ieșire. Iau geaca de piele pe mine, cafeaua aburindă și cobor în grădina Palas. Palasul e un complex imens ce îmbină spațiile comerciale cu grădinile verzi cu pete maronii din care răsună o melodie asiatică, tare liniștitoare.
Ador diminețile în care îmi beau cafeaua pe o bancă, răsfățându-mă cu ultimele raze călduțe de soare. Sunt minutele mele speciale care mă încarcă cu energie și care îmi dau curaj să înfrunt forfota din birou, deadline-urile scurte și zecile de meeting-uri.
Îmi place să observ cum toamna și-a pus amprenta nu doar asupra peisajului, dar și asupra oamenilor. Așa cum copacii încep să își ia hăinuțele galbene și maronii, la fel fac și oamenii. Diferența este că natura se leapădă încet încet de “haine”, iar oamenii adaugă layere de piese vestimentare.
Domnițe elegante, încălțate cu botine negre, mergând agale cu paltonul deschis lăsând la vedere o cămașă albă cu o fundă supradimensionată la gât (cămașa pe care pot să jur că am văzut-o în colecția celor de la Liu Jo ❤) sau poate un tricou lejer, pe umăr legănându-se geanta lucioasă de la Guess Jeans, cavaleri grăbiți dar care știu să asorteze geaca de blugi cu o pereche de jeanși skinny, ah ce-mi mai place această toamnă! Îmi place să admir oamenii, să văd cum ținutele li se schimbă în ritm cu natura.
Dar acest vis frumos este întrerupt brusc de un puștan care mi-a accelerat heartbeat-ul.
A luat toate culorile pământului și le-a purtat în aceeași zi. Sunt designer iar acest lucru mi-a ars retina. Cum să faci asa ceva? Cum să porți toate acele culori neon într-o dimineață așa frumoasă de toamnă? De ce să asortezi tricoul roz neon, cu geaca albastru aprins și pantalonii roșii? Ce ai avut cu săracii adidași de i-ai purtat tocmai astăzi deși sunt de un verde de te dor ochii? Sunt o persoană critică, recunosc. Consider că acele culori vibrante sunt potrivite pentru zilele de vară și că toamna are propriile ei nuanțe pe care ne permite să le împrumutăm. Defect profesional, nu mă pot abține să nu analizez hainele oamenilor.
Dar hey, nu trebuie să fii influențat de părerile mele și nici de ale altora. Starea ta de bine este pe primul loc și dacă o obții purtând acele tricouri roz neon, well, go for it. Hainele trebuie să fie acele obiecte care să te facă să pașești mai încrezător, cu spatele drept și zâmbetul pe buze. Iar acest lucru nu trebuie schimbat de părerile oamenilor critici (ridic mânuța, și eu sunt pe această listă, sunt o persoană critică, dar îmi păstrez mereu părerile doar pentru mine).
O adiere rece mă anunță că trebuie să merg spre birou. Ne auzim mâine, aceeași oră, aceeași bancă!
Luna septembrie vine în Iași cu multe evenimente faine pe care chiar ar trebui să ți le treci în calendarul propriu. Festivaluri, piese de teatru, lansări de carte, acest început de toamnă e tare bogat!
O să vă fac o listă cu cele mai faine evenimente ce au loc în viitorul apropiat, să le aveți pe toate grupate și să vă hotărâți mai ușor la care să mergeți. Ideal era să fac această listă la început de lună, știu, dar ideea mi-a venit abia zilele acestea, când căutam disperată prin paginile carnetului evenimentele din săptămâna următoare. Deh, învăț și eu din greșeli.
V-am spus eu că această toamnă vine în forță, nu? Acum trebuie doar să vă extrageți din această listă evenimentele care v-au atras atenția și să vă creați un reminder pe telefon!
