Lifestyle

Din trecut până în prezent

October 21, 2019
Reading Time: 5 minutes

Suntem în secolul 21, un secol al vitezei, al tehnologiei, un secol în care toate lucrurile sunt pe repede-înainte, în care totul este automatizat atât de bine încât nu reușim să ne imaginăm cum era viața înainte de tehnologie.

Zilele trecute bunicii mei din Bacău au început renovarea casei bătrânești. Locuința era într-o stare destul de precară și s-au gândit că acum este momentul potrivit să o întărească, deoarece toți copiii lor erau în oraș și îi puteau ajuta. Mi-am luat și eu o săptămână de concediu de la serviciu și m-am dus în Bacău, să le dau o mână de ajutor pe unde pot.

Când am ajuns în curtea casei, am realizat cât de mare era lucrarea de renovare. Zeci de materiale erau stivuite frumos, saci de ciment și glet, țigle metalice, cutii cu gresie și faianță, pavaje pentru spațiul exterior, găleți de var, țevi metalice și multe alte materiale ale căror nume nu îl știu.

O dubă încărcată cu plasă sudată aștepta la poartă să fie descărcată. M-am strecurat pe lânga ea și am mers în casă. Era o agitație fantastică, muncitorii umblau ca albinuțele într-un stup, fiecare cu un task bine stabilit.

Bunicii m-au intampinat, ca de fiecare data, cu multe bunatati. Placinte cu mere, cozonaci, bors de gaina, roșii și ardei iuți direct din grădină, ah ce foame îmi era! M-am asezat la masa intr-un colt de casa cu ei si am inceput sa mananc.

-Bunicule, când ați construit această casă?

-Ah draga mea, această casă am construit-o pentru bunica ta, atunci când ne-am căsătorit. I-am promis un cămin, o casă mare și ea mi-a promis copii frumoși, spune bunicul zâmbind, privind undeva în trecut.

-Ai construit-o tu singur? De unde ai luat materiale, oameni să te ajute?

-Am construit-o împreună cu frații mei, toată lumea a pus umarul la treabă, așa era tradiția. Când un frate se căsătorea, toți ceilalți mergeam și îl ajutam să își construiască o casă pentru noua lui familie. Așa a fost construită și această casă. Inițial am construit doar câteva încăperi, și pe măsură ce se mai năștea un copil, mai adăugam o anexă. Înainte era tare greu să construiești o casă. Se bătea câte un stâlp de lemn în colțurile viitoarei case, stâlpi obținut de cele mai multe ori prin negoț cu vecinii. Mergeai din poartă în poartă și vedeai cine tăia un copac din gospodărie și atunci te ofereai să îi dai găini, ouă, lapte și să îți dea ție lemnul. Bun, să revenim la construcția casei. Între stâlpii de lemn se puneau lețuri de lemn, în set dublu, care trebuia să fie peretele interior și exterior al casei. Spațiul dintre aceste lețuri se umplea cu pământ ud sau lut amestecat cu paie. Combinația era ușor de făcut, “materialele” le aveai chiar sub ochii tăi în curte. După ce se umplea cu lut cu paie, se netezea cu mâna și se băteau cuie și sârmă. După ce totul se usca bine bine, se încărcau pereții cu mortar (nisip+ciment+var). Cine avea spirit creativ, sau cui îi plăcea să aibă o gospodărie îngrijită, punea pe pereți și câte un brâu decorativ din ciment. Pereții de obicei erau colorați în culori vii, mențineau tânăr spiritul familiei. Tavanul era făcut tot din lețuri cu lut cu paie. Podul era lăsat liber și acolo puneam deseori la uscat cereale, nuci sau struguri. Casa la final era acoperită cu șindrilă. Era tare greu să obții materialele… Varul de exemplu îl luăm de la negustorii de prin alte sate. În anumite perioade ale anului veneau cu căruțele și dădeau bulgări mari de var nestins la schimb pe sticle, pene sau găini. Noi luam bulgării de var, săpam o groapă mare în curte și îi puneam acolo cu apa. Așa obțineam varul stins. Când aveam nevoie, luam și foloseam var din acea groapă. Când nu găseam materialele la vecini sau la negustori, mergeam la magazinul mixt al satului numit Cooperativa. Acolo umpleam căruța cu ce ne trebuia și veneam agale înapoi spre casă.

Ochii bunicului priveau undeva în trecut, în timp ce bunica îl tinea de mână pe sub masă și zâmbea ștrengărește. Cât de greu era în trecut să construiești o casă…

-Acum totul e simplu, spune bunicul. Intri pe internet, cum am făcut noi și îți alegi toate materialele dorite. Poți vedea chiar și părerile altor oameni în cazul în care nu ești hotărât ce să iei. Pe vremuri te îndrumau părinții și poate vreun frate mai mare..nu aveai de unde să vezi ce spun sute de oameni despre o tehnică anume.. Știi ce spun cei de la care am luat materialele? “Vindem ieftin!” Și au mare dreptate, am găsit niște prețuri de iți vine să scuipi în sân, așa norocoși am fost. I-am spus și lu’ nea Ionel din deal de oferte, și el vrea să își renoveze bucătăria, tare stă să cadă tavanu peste ei acolo.

-Hai bărbate, lasa-o pe fata asta să mănânce, o amețești cu poveștile tale. Hai mai bine la muncitori să vedem cum se descurcă, nu vreau Doamne ferește să greșească vreo unu și să pună ceva strâmb pe acolo.

Se ridică bunica, îl ia de braț pe bunicul și îl trage dupa ea afară. Eu rămân la masă să îmi termin mâncarea, zâmbind. Ce frumos au îmbătrânit bunicii mei, cum a rămas dragostea lor vie și plină de înțelepciune. Au trecut anii peste ei, dar sufletul le-a rămas în acel timp în care își construiau prima lor căsuță. Mai bine zis, căminul lor.

Dacă ești și tu în procesul de construcție sau renovare al casei, îți dau un sfat: folosește-te de ce ne oferă secolul 21, de tehnologia care ne face viața atât de ușoară, dar nu uita să iubești ca pe vremuri: sincer și pur, ca atunci când tehnologia nu exista.

Love is like the wind, you can’t see it but you can feel it. 

Nicholas Sparks, A Walk to Remember

*Articol scris pentru competiția SuperBlog 2019, sponsor Vindem-ieftin.ro.

**Fotografiile din articol au fost preluate de pe SuperBlog și Unsplash.

You Might Also Like

  • Proba 8. Tradițional sau modern? Cum achiziționăm în 2019 materiale de construcții October 24, 2019 at 9:45 am

    […] Din trecut până în prezent […]