Lifestyle

Jurnalul pisicilor – Episodul 1

September 30, 2018
Poza preluata de pe pixabay
Reading Time: 2 minutes

În episodul 0 v-am povestit planul bunicilor mei pentru a mă trata de suferința pierderii lui Miki. S-au hotărât să îmi caute o pisică mică și ținând cont că era luna octombrie și majoritatea puilor din acel an erau cam mărișori, planul lor era cam greu de îndeplinit.

În una din zile mă cheamă la ei. Bunica mea era foarte entuziasmată, la unul din blocurile vecine era un mâț mic, mai mereu fugarit de pisicile mari. E perfect pentru tine, spuse ea.

Era noroi peste tot, ploaia abia se oprise putin dar părea că vrea sa ude din nou pământul, se înțelege de ce nu aveam chef să caut pisici prin grădinile blocurilor. Știam că nu voi mai putea iubi nici o pisică așa cum l-am iubit pe Miki. Dar nu am vrut să îi supăr, chiar apreciam dorința lor de a-mi fi bine și am ieșit în căutarea puiului de mâță.

Nu a fost prea greu să îl găsim. Era la același bloc unde îl mai văzuse bunica. Făcea tumbe în noroi, sărea în micile balți cu apă murdară, vâna frunze pe care o dată prinse le mânca. Ce mâț prost, am gândit pe loc. M-am coborât la nivelul lui și am agitat o crenguță. A venit instant la mine și a sărit cu lăbuțele pe creangă. L-am înșfăcat și l-am așezat comod în brațe.

Cum s-a văzut în brațele mele parcă a trecut un curent de 220 prin el. A început să se agite, să sâsâie și a zbughit-o de la mine. Odată ajuns pe sol a prins o viteză și s-a făcut nevăzut.

Asta e, am gândit eu, oricum nu îmi prea plăcea mâțul ăla. Mă duc spre casă și când ajung la colțul blocului, apare mâțul din nou. Găsise o grămăjoară de frunze și avea de lucru cu ea. Repet schema cu crenguța și ghici! Funcționează din nou. Îl prind și de data asta îl țin bine.

În câteva minute am ajuns la casa bunicilor, l-am pus pe pat și l-am examinat mai bine. Era mic tare, nu știu cum a putut să rămână atât de mic, colorat în nuanțe de maro și puțin alb pe piept. Era plin de noroi, ochișorii îi avea injectați, nasul îi curgea, dar era zbârlit și sâsâia fără încetare. I-am verificat puțin blana și îi era năpădită de purici. Clar..la veterinar cu puiul asta. Zis și făcut.

L-am băgat într-o cutie și am mers cu el direct la medic. O doctoriță tânără m-a întâmpinat. Când i-am prezentat puiuțul, s-a speriat.

Va urma….

Jurnalul pisicilor

Episodul pilot.

Episodul 0.

For more cool stuff follow me on facebook and instagram

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply