Trips

Aventurile din Delta Dunării

June 11, 2018
Reading Time: 5 minutes

Eram în primul an de facultate (anul 2013), mai aveam vreo două săptămâni de cursuri și gata cu studiatul pentru 3 luni. Cum eram atât de aproape de vacanță, în fiecare sală se auzeau discuții cu planuri de a merge la mare, la munte, sau prin Grecia la plajă (cei care stăteau mai bine financiar). Eu și soțul meu (pe atunci eram împreună, dar nu eram căsătoriți) nu aveam nici un plan, nici o idee ce să facem cu atât de mult timp liber.

Eram într-o gașcă frumoasă de oameni care din fericire pentru noi, nu aveau nici ei un plan de vacanță. Buuun. Ne-am hotarat rapid să mergem cu toții în concediu. Unde? Băieții aveau chef de pescuit și fetele de mare. Le-am combinat pe amândouă și ne-am hotărât să mergem 3 zile în Delta Dunării și încă vreo 7 la mare în Costinești. Organizarea a mers rapid, zăpăciți fiind și cu capul în nori nu am avut ce pregătiri complexe să facem. Unii și-au luat câteva conserve ca și provizii, alții și-au luat un cort, eu mi-am zis ca nu are rost să iau mancare la mine pentru că oricum o să iau masa la pensiunea unde o să ne cazăm. Încă nu știam la ce pensiune vom sta, dar baieții au zis că nu ne trebuie rezervare dinainte, pentru că o să găsim locuri fără probleme. Bun și cu asta.

Facultatea s-a terminat și vacanța a venit. Am plecat din Iași la ora 11-12 noaptea cu mașina unui coleg. Fiind beznă, multe din străzi neiluminate, s-a condus greu. Șoferul s-a concentrat toată noaptea și spre dimineață, când eram destul de aproape de destinație, era pur și simplu epuizat. Se crăpa de ziuă când am hotărât să tragem pe dreapta, pe marginea unui drum pietruit și să dormim măcar o oră cu toții. Nu aveți idee ce “comod” este să dormi în fund pe bancheta din spate, plină cu bagaje, cu grija să nu vină cineva și să spargă mașina, profitând de oboseala noastră.

Dar totul a mers bine și după o oră de somn și vreo două cafele/energizante ne simțeam mai bine. Am pornit din nou la drum. O parte din gașcă ajunsese la destinație cu o zi înainte și ne așteptau. Ne-au ghidat prin telefon când să facem la dreapta, când la stânga, și după încă vreo două ore de mers pe un drum accidentat, cu 20km/h, am ajuns în pădure, la malul Dunării. Eram chiar la granița cu Ucraina,lângă satul Pardina.

Actually, satul era destul de departe de noi. Locația în care ne-am oprit era efectiv în pădure. Am găsit o porțiune unde copacii erau mai rari și ne-am parcat mașinile. Apoi ne-am stabilit tabăra câțiva zeci de metri mai departe, la malul Dunării. Peisajul era magnific. Dunărea te copleșea prin imensitatea ei, își croia drum atât de sigura pe ea încât părea că Ucraina s-a depărtat de România să îi facă loc ei să treacă.

Cât despre pădure, nu am cuvinte. Pădurea întotdeauna m-a fascinat. Aș putea merge ore în șir printre copaci, pierzându-mă printre ei, simțind că timpul stă pe loc.

Ok, peisajul era superb, dar nici țipenie de om (în afara celor din gașcă), de hotel/pensiune, nici măcar căsuțe nu am văzut. Îngrijorată, m-am dus la baieți și i-am întrebat, noi unde o să dormim. Răspunsul lor a fost simplu: “A..credeam că vom găsi pensiuni..dar nu-i problemă, dormim în corturi.” What??? Ce corturi? Partea asta nu a fost în planul meu. Nici măcar nu aveam cort sau sac de dormit. Nu aveam nimic, nu eram echipați de dormit în pădure, la malul Dunării. Să plecăm de acolo nu puteam, eram cu mașina colegului. Și oricum cea mai apropiată pensiune era probabil la câteva ore de condus. Am făcut un compromis și am împrumutat un cort de la un coleg care s-a hotărât să doarmă în mașină.

Bun. Dar ce facem cu mâncarea? Nu eram deloc pregătiți, nu aveam nimic la noi. Nici unul din noi nu avea mâncare (cu excepția celor care și-au cumpărat câteva conserve dar nu erau suficiente pentru toți). Așa că băieții s-au pus pe treabă și au început să pescuiască. După o zi de pescuit au reușit să strângă de o cină bună. Am făcut focul aproape de Dunăre și am fript toți peștii. Ce gust bun are peștele când este prins cu multă trudă și fript în natură, alături de cei mai buni prieteni!

Am râs, am glumit, am înotat în Dunăre, am pescuit, iar seara am continuat distracția lângă un foc de tabără, povestind vrute și nevrute, fiind parcă într-o lume paralelă, care avea un alt ritm, în care timpul se mișca alene. Fiind la granița cu Ucraina, nu am avut nici unul din noi semnal. Fără internet, fără facebook, fără instagram, fără nimic. Doar noi, natura și măreața Dunăre.

Au fost 3 zile magice, în care ne-am distrat mult și ne-am consolidat prietenia. Ne-am apropiat unii de alții, ne-am cunoscut mai bine, am stat la povești ca și cum timpul era infinit. Nu aveam nici un stres, nici o problemă, eram nemuritori. Dunărea ne-a creat un loc magic pe care nu îl voi uita niciodată.

Am avut și peripeții. Noaptea, în cort, am îndurat friguri mari. Evident că nu eram pregătiți să dormim sub cerul liber, nu aveam nici haine adecvate, nici sac de dormit, nimic. Doar o pânză subțire ne despărțea de pădure. Tresăream la orice mic zgomot și ciuleam urechile, stând cu sufletul la gură minute întregi, întrebându-ne ce animal sălbatic este pe lângă cortul nostru. Când ne-am scăldat în Dunăre, un șarpe de apă a venit să ne viziteze. Nici nu vă puteți închipui ce viteză îți poate da o doză de adrenalină. În 5 minute eram din nou pe uscat. Țânțarii ne-au chinuit rău, deși ne dădeam întruna cu Autan spray. Puteam să jur că le place gustul ăla toxic, că era ca un drog din care nu se puteau abține să guste.

Per total, aventurile din Delta Dunării au fost memorabile, le vom păstra în suflet toată viața, fac parte din nebuniile pe care le faci când ești student, când ești tânăr, plin de viață, ambițios și dornic de a crea amintiri bune de povestit nepoților.

Data viitoare vom merge cu povestea la Cazanele Dunării, un loc în care trebuie să ajungi măcar o data în viață. See you next time!

For more cool stuff follow me on facebook and instagram

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply