Events

Clubul de Carte – Aprilie 2018

April 22, 2018
Reading Time: 4 minutes

Luna trecută, Andreia Hrapciuc ne-a promis ca la întâlnirea lunii aprilie ne va face cunoștință cu autorul Ștefan Alexandrescu. Și s-a ținut de cuvânt (ca întotdeauna).

Cartea lunii pe care am avut-o de citit ca temă a fost “Ce (mai) înseamnă succesul la școală” – Ștefan Alexandrescu. Această lectură ne-a trezit tuturor diverse amintiri plăcute sau mai puțin plăcute de pe vremea când eram noi în școală sau în facultate, ne-a făcut să ne amintim de colegi, de profesori, de mici năzdrăvanii pe care le făceam pentru a scăpa de materiile care nu ne plceau sau de teste.


Am judecat acțiunile de atunci cu mintea de acum. Mai puteau fi multe îmbunătățite. Noi elevii puteam să arătăm mai mult interes materiilor, profesorii puteau empatiza mai mult cu noi.. Puteam fi mai activi, să participăm la mai multe activități extra școlare, să ne înscriem la mai multe cursuri, să experimentăm lucruri din arii cât mai diverse. Unii din noi au făcut asta, alții nu, fiecare a câștigat în felul lui.

“Ce (mai) înseamnă succesul la școală” a fost o lectură puțin ieșită din zona noastră de comfort, dar aceasta este una din misiunile clubului de carte: să ne determine să citim și cărți care în mod normal poate nu le-am alege.

Ștefan Alexandrescu este un tip interesant: este carismatic, vorbăreț și are multe amintiri de povestit, multe sfaturi de dat elevilor dar și profesorilor/părinților. A acceptat bucuros feedback-ul nostru atât cel pozitiv cât și cel negativ. Noi suntem o gașcă sinceră, toți cititori de cursă lungă și când ceva nu ni se pare în regulă nu ne putem abține. Dar această caracteristică a noastră este în folosul autorilor, pentru că pot lua la cunoștință de micile greșeli pe care ei nu le-au văzut la timpul potrivit și le pot evita în următoarele cărți.

Acum îi voi oferi și eu feedback-ul meu personal lui Ștefan  Voi vorbi despre lucrurile negative, pentru că alea îl vor ajuta să evolueze, să scrie mai bine.  Lucrurile pozitive îl vor ține pe loc (dacă sunt doar pozitive, fără nici un indiciu în ce direcție ar putea să mai îmbunătățească textul).

Așadar. Am împrumutat cartea luni de la un coleg. Am deschis-o puțin și am închis-o repede, am zis că o citesc marți. Marți seara mi-am făcut din nou curaj. Am analizat puțin mai mult coperta și mă ducea cu gândul la o carte despre depresiile adolescenților. Am deschis-o și m-am uitat la cuprins. Era atât de complex, de detaliat, încât am zis că voi citi miercuri. Miercuri după cină am reluat procesul. M-am așezat comfortabil în pat și mi-am propus să înțeleg ce structură are această carte. Semăna cu un manual. Avea o serie de capitole, care aveau subcapitole, care la rândul lor aveau sub-subcapitole…am zis ok, voi citi joi. Ca să mă țin de treabă mi-am luat-o la servici. Mă gândeam că în pauza de masă voi avea timp să citesc vreo 10 minute.

Vineri la intalnirea lunii am venit cu 180 de pagini citite :). Începutul a fost foarte greu, dar în două zile am dat gata 180 pg.

Problema mea a fost în primul rând coperta (scuzați-mă dar sunt designer, nu mă pot abține să nu judec o carte dupa copertă :D). Acea poză cu fata deprimată pusă pe o tableta, fundalul cu gradient de la negru la alb, pur și simplu nu ma îndemnau la citit. Părea o carte greu de citit. Apoi am avut un mic șoc când am văzut cât de complex este cuprinsul, nu reușeam să îmi dau seama în ce punct sunt cu lectura. Ulterior am sărit peste titlurile de cuprins, citeam doar conținutul. Recunosc că și numărul mare de pagini, în combinație cu criteriile de mai sus, m-a descurajat puțintel. Și o altă problemuță: nu mi-a plăcut foarte mult faptul că erau cam multe poze și citate – era mai bine (din punctul meu de vedere) dacă numărul lor era la jumătate. Uneori mai puțin e mai bine.

Dar după ce am început lectura, mi-am dat seama că nu este deloc cum credeam. Este amuzantă, presărată cu amintiri pe care le-am trait și eu în copilărie, cu năzdrăvănii de nota 10. Este o carte bună pentru un elev, poate învăța multe din ea, poate învăța cum să trăiască din plin, cum să profite de tot ce e mai bun din școală, cum să fie curios la tot ce se întâmplă în jurul lui și cum să treacă peste eșecurile din dragoste.. dar problema este că modul în care a fost creată această carte nu este cea mai buna pentru el.. îl poate face confuz structura ei atât de complexă..

Cam acesta a fost feedback-ul meu, am acoperit tot ce mi s-a părut mie că scârțâie. Sper să îi fie de folos lui Ștefan :).

Cum a fost întâlnirea lunii aprilie la Clubul de Carte (pe lângă minunată ca întotdeauna 😀 )? Să vedem din pozele lui Daniel Corban !

 

 

For more cool stuff follow me on facebook and instagram

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply