Această carte a fost propusă la Clubul de Carte pentru a fi discutată în luna februarie. Deși scurtă la prima vedere, această lectură ne oferă multe lecții de viață. Eu m-am îndragostit de ea încă din primele pagini și nu am mai putut să o las din mână până ce nu am terminat-o.
Personajul principal, Georg, un băiat de 15 ani, primește de la bunicii săi o poveste pe care tatăl său (Jan Olav) a scris-o pentru el înainte de a muri, cu 11 ani în urmă. Când a aflat de boala de care suferea, Jan Olav a știut că va muri și nu își va putea vedea fiul crescând, maturizându-se. De aceea se hotărăște să îi scrie o poveste pe care băiatul să o citească când va fi mare.
Povestea este una de dragoste, mai precis povestea de dragoste a părinților săi. Cum s-au cunoscut ei, nebuniile pe care le-au făcut din dragoste, cu câtă pasiune au trăit toate clipele împreună, cum s-au luptat pentru relația lor și ce sacrificii au făcut. Pe parcursul lecturii, tatăl său i-a pus băiatului o serie de întrebări la care acesta să se gândească, întrebări despre viață, despre moarte, întrebări care i-au deschis ochii tânărului și l-au determinat să fie atent la lucrurile mărunte din viața sa, să le trăiasca cu pasiune, să prețuiască timpul petrecut pe pământ.
Una din întrebările pe care Jan Olav i-a pus-o băiatului și care mi-a plăcut mult a fost: ce preferi, să vii pe acest pământ, să trăiești o viață de vis, să iubești, să fii fericit și totul să se termine brusc, să fii luat dintre cei dragi, sau să nu vii deloc pe acest tărâm, să nu cunoști fericirea deplină, dar nici durerea infinită?
Tot din povestea de dragoste primită ca moștenire, Georg află că pasiunea sa pentru spațiul cosmic i-a fost insuflată de tatal său chiar înainte de a muri, într-o noapte pe care au petrecut-o pe verandă. Jan Olav i-a povestit băiatului despre stele, despre planete, despre tot ce e mai frumos pe lume, chiar dacă acesta era mult prea mic pentru a înțelege ceva.
Cartea Fata cu portocale de Gaarder Jostein este genul de lectură care nu ți se șterge din minte, care te face să realizezi cât de scurtă e viața și să o trăiești cu mai multă pasiune. Este o poveste ce îmbină într-un mod impecabil fantasticul, misterul, dragostea și umorul, fiind totodată ușor de citit de oricine.
Acum, la final de articol, vă întreb și eu pe voi: merită trăită o viață scurtă dar fericită? Sau mai bine ne lipsim de durerea de a ne despărți de cei dragi dar și de toate experiențele plăcute? 🙂
Status: O recomand!
Pentru mai multe recenzii, click aici.
1 Comment
[…] este faptul că primele două cărți, Fata cu portocale si Insuportabila ușurătate a ființei, au fost propuse și citite în cadrul Clubului de Carte […]